Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

poeziie
Podul de lacrimi
Maria Călinescu
Lumină peste vise
Raza de lumină s-aşterne peste gânduri,
Când noaptea-n strai divin s-afundă în uitare,
Piere precum norul ce doarme fără vânturi,
Se-nchină către stele, s-opreşte, apoi moare.
În ritual divin îndeamnă către pace,
Ca somnul de nesomn în pleoape se
strecoară,
Spulberă durerea ce veşnic loc îşi face,
Aşterne iar speranţa, n-o lasă ca să moară.
Brodează fir cu fir, lacrimi de tăcere
În zborul blând de vise în albe aşternuturi,
Pe roua de-amintiri îmi picură plăcere,
Caldă mângâiere, ca zborul lin de fluturi.
În nopţile sfinţite raza lunii nouă
Coboară printre vise, îmi picură fior,
Visele-mi drapează voal de stropi de rouă
În liniştea străpunsă de-a îngerilor cor.
Şi dacă roua nopţii tremură-n priviri
În crâmpeie arse de flacăra iubirii,
În palma neputinţei ascund vechi amintiri,
Adorm pe câmp de floare sub raza fericirii.
dincolo de azi
e noapte
absurditatea a tot ce rămâne
lumina se ascunde în nelumină
vorbele sunt înghiţite de tăceri
doar realitatea trimite fascicole
sfărâmate
ca zorile înceţoşate
în dimineţile reci de toamnă
oglinzile râului, mării, cerului
toate şi-au enstopat flacăra
ca şi iubirea focul
înalţă zidul îngheţat absent şi trist
învăluit de umbre vlăguite de viaţă
în care privirea nu are ochi
cuvântul nici nu înalţă
nici coboară
mă ţintuieşte de trunchiul
fără sevă al timpului trecut
dincolo de azi rămâne viitorul
scăldat în oglinzile deşertăciunii
bântuind ca o nălucă
punte între cer şi pământ
între firicel de floare
şi steaua strălucitoare
toate unite pe veci
de
podul de lacrimi.
55
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013