Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

6. Eli Gîlcescu:
- Eşti un om minunat. Talentul tău este
nativ şi se împleteşte minunat cu
sensibilitatea, generozitatea… Există vreun
neastâmpăr sau o neîmplinire în acest
sens?
Nynna Vizireanu:
– Draga mea, întrebarea ar trebui să
primească cel mai frumos răspuns… Ai
amintit de talent, de har, de iubire… Cel ce
priveşte din afară aşa simte… Dar
realitatea este alta. Este o tristeţe, fără
îndoială, o amăgire. Parcă m-ai prins, fără
să pot să mă bucur, să zâmbesc… Mi-ar
prinde bine peştişorul de aur care să-mi
îndeplinească o dorinţă, numai una. Aceea
de a avea cele mai bune ustensile… De
rest… Mă ocup eu. Am mâna, mintea,
inspiraţia, vă am pe voi, alături… Atât. Să
pot reuşi să spăl sufletul întristat, să mă
exprim liber, să pot contribui la vindecarea
fizică, emoţională şi spirituală. Când
desenez, intru în starea mea de copil trist
de odinioară şi mă concentrez ca fiecare
detaliu să ajungă şi să aducă un zâmbet pe
chipurile celor care nu au nicio vină că s-au
născut bolnavi. Vreau să mă dedic celor
neajutoraţi să îmi folosesc arta ca o
necesitate a vindecării şi dezvoltării
copiilor… Sunt asemenea lui Pygmalion: cu
cât desenez mai mult, cu atât încep să-mi
iubesc creaţia, să o divinizez, să mă
îndrăgostesc de ea. Dacă din unirea lui
Pygmalion cu femeia sculptată în fildeş a
rezultat un fiu Pathos (suferinţă în greacă),
din unirea mea cu desenele mele, să
rezulte un fiu care să poarte numele de
Vindecare.
25
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013