Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Eugen Simion: „E surprinzător ce farmec
au în interpretarea lui G. Călinescu scrierile vechi
chiar şi cele rămase în firidele istoriilor literare. Un
vers, un fragment dintr-o scriere amplă, uneori o
vorbă de spirit salvează un nume sortit uitării.”
SPECIALITĂŢI MORALE
George Călinescu
în „Adevărul literar şi artistic”, 4 februarie 1934
Am citit cu mare satisfacţiune, în
gazete, că o bandă de paznici albanezi a
fost prinsă operând spargeri în dauna
stăpânilor. Cum zic, m-am bucurat foarte
mult. De ce? – veţi întreba. Iată pentru ce:
N-aş putea spune de când datează
obiceiul, dar e cert că atunci când un
proprietar de vie, de moşie sau de hotel are
nevoie de un „om de încredere”, caută
numaidecât un „turc”, adică un „albanez”.
Albanezii sunt specializaţi în branşa
„oameni de încredere”, în care nici o altă
naţiune se pare că nu poate izbuti.
La uşile hotelurilor, caselor de raport,
a cinematografelor şi a depozitelor
întâlneşti foarte adesea nişte indivizi pe
jumătate adormiţi, cu fălci bestiale şi vorbire
grohăită şi incomprehensibilă, indivizi care
par cu totul lipsiţi de funcţiunile superioare
ale umanităţii. Inacţiunea şi somnolenţa le
dau o înfăţişare de extremă stupiditate şi
acea agresivitate lentă a portarilor care sunt
iritabili la orice tulburare şi plini de
demnitatea lor. Am jigni nobila naţiune
albaneză dacă ne-am închipui că aceşti
specialişti ai credinţei sunt albanezi. Cine
ştie ce vagă cloacă balcanică le dă
naştere?
Când „credinţa” nu e ajutată de
inteligenţă, ea e puţin lucru. S-au văzut
criminali scoţându-şi legăturile cu lucruri de
furat sub ochii somnolenţi şi osândiţi ai
acestor paznici. Alteori excesul de zel
ciuruie cu gloanţe trupul unui copil care a
furat un ciorchine de strugure sau
sugerează legarea de coada calului a unui
ţăran cu o vită prea lacomă.
Un lucru mi se pare cu totul ciudat.
Cum e cu putinţă ca o naţiune să ajungă la
convingerea aceasta nestrămutată că e
lipsită de anumite însuşiri morale? Poţi oare
să-ţi închipui că un francez care în
funcţiunile de răspundere să dorească turci,
convins fiind că lui îi lipseşte această
calitate? Educarea unui popor pe acest
temei de scepticism moral devine aproape
cu neputinţă. Nimic nu întăreşte o virtute
mai mult ca încrederea. Pune un copil să
facă o acţiune de înaltă răspundere şi ţi-o
va face. Fenomenul albanezului „om de
încredere” este semnul unei deficienţe
morale îngrijorătoare şi se poate traduce
mai literar aşa: „Nu mă pune să-ţi păzesc
averea, că sunt cam hoţ”.
[…]
Glossă
Otilia, tu eşti un microcosm,
Tu eşti Eden şi Tot.
Din suflul meu spre tine
În viscerele line
Se naşte-vor cu aripi
Babel şi Pharaot.
În marea, cad, uimire!
Legat de-al tău inel
Central sunt sfântul mire,
Şi şarpelui din el
Plin de seminţe vânt
Sunt primul lui cuvânt.
Vol. Poezii, 1937
103
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013