Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Interviu în exclusivitate
pentru revista Chronos
realizat de Rita Drumeş
cu scriitorul
Marian
Maliciu
Pe scriitorul, profesorul, Marian
MALCIU l-am întâlnit cu ceva ani în urmă,
mai exact în 2007, pe unul dintre site-uri-le
de socializare, în vogue la acea vreme, sub
pseudonimul de „Tăunul” şi cum m-a mirat
încă de la început alegerea acestui
pseudonim mi-am început interviul cu
întrebarea firească, spun eu, de unde şi
până unde adoptarea acestui
pseudonim.Apoi întrebările au curs în mod
firesc, de aceea cred că cel mai bine este
să las cititorii să se convingă singuri:
Rita DRUMEŞ:
Domnule profesor Marian Malciu
sunteţi cunoscut, pe internet, sub
pseudonimul de „Tăunul”. De unde până
unde acest pseudonim?
Marian MALCIU:
Aşa m-a numit, pentru prima oară,
soţia mea. Eram prieteni. Citisem amândoi,
cândva, în adolescenţă, romanul „TĂUNUL”
de E. L. Voynich. Amândoi am fost
impresionaţi în acea vreme şi, recunosc,
îmi place şi acum la fel de mult. L-am recitit
în urmă cu doar trei ani. Într-un anume
moment, după un dialog pe anumite teme,
nu prea obişnuite la vârsta noastră ori la
relaţia existentă între noi, prietena mea
(cea care mi-a fost soţie şi este mama
copiilor mei) a exclamat: TĂUNULE!
caffeneaua cu peniiţţe
Era încruntată şi mă ţintuia cu o privire
înflăcărată, pe care n-o voi uita, ce exprima
surprindere, mândrie şi admiraţie. Mă
asemuia personajului principal. Intrând pe
internet, în urmă cu vreo şase-şapte ani, se
cerea un pseudonim, aproape obligatoriu.
Eu aveam chiar nevoie. Comentam cu
regularitate la «Jurnalul Naţional», într-o
rubrică pretenţioasă condusă şi susţinută,
cu duşmănie parcă, de jurnalistul Ion
Cristoiu. Pe vremea aceea îl «toca» pe
actualul preşedinte al României, Traian
Băsescu! Deci, a se înţelege, am ales
pseudonimul în cauză în amintirea soţiei
mele, plecată în lumea cea veşnică în urmă
cu 16 ani, nu pentru a-mi justifica atitudinea
raportată la încălcări monstruoase ale
legislaţiei şi moralei...
Rita DRUMEŞ:
Aţi dus mai bine de 30 de ani o
viaţă mai mult cazonă, ca profesor într-o
şcoală militară. Cum se împacă acum
prozatorul, poetul din dvs., cu omul
riguros?
Marian MALCIU:
Vă înţeleg nedumerirea, însă vă pot
spune că rigurozitatea nu este întotdeauna
apanajul durităţii. Chiar dacă mi-am
desfăşurat activitatea ca militar, ceea ce
presupune într-adevăr o viaţă cu un grad
sporit de austeritate, disciplină riguroasă,
dar asumată, nu înseamnă că sufletul meu
a suferit modificări în acest sens. Şi astăzi
sunt riguros şi disciplinat în viaţa de toate
zilele, în tot ce-mi planific şi execut, fireşte
la alegerea mea, dar, subliniez, am fost şi
rămân un romantic prin excelenţă, şi nimic
nu-mi poate schimba această structură.
Sunt riguros cu ceea ce înţeleg că trebuie
să nu contravină moralei, regulilor de
convieţuire în spaţiul socio-politic în care
suntem ancoraţi. În altă ordine de idei, sunt
tributar unei structuri sufleteşti în care
cuvântul de ordine este iubirea de aproape,
sensibilitatea faţă de universul uman şi
spiritual peste care guvernează Cel pe
care-L consider a fi „făcătorul cerului şi al
pământului, al tuturor celor văzute şi
nevăzute...”!
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 42