Museikon_1_2017

Preliminaries to a history of Bucharest iconostases
of 18 th -19 th centuries
sister Atanasia Văetiși
Mănăstirea Stavropoleos, Bucharest (ro) /
alumna Universitatea Naţională de Arte, Bucarest (ro)
résumé: L’étude porte sur quatre iconostases situées dans les églises de Bucarest ; elle traite de plusieurs étapes
chronologiques et de plusieurs styles artistiques. Pour ce qui est des styles de sculpture, il faut rappeler le
Brancovan, le Néobaroque hellénique et le Baroque classicisant ; pour la peinture, il convient de mentionner
les icônes brancovanes, les icônes russes œuvrées par les peintres du tsar, les icônes roumaines peintes pendant
la transition entre la tradition byzantine et l’Académisme ou le Néoclassicisme, voire l’icône néo-byzantine.
Plusieurs combinaisons de ces éléments sont présentes dans les iconostases analysées. Cela est dû, d’une
part, aux choix initiaux faits par les commanditaires (comme dans les iconostases brancovanes avec icônes
impériales russes qui se trouvent dans la chapelle patriarcale et dans le couvent de Stavropoleos). D’autre part,
ces juxtapositions peuvent être le résultat des changements (comme les iconostases néobaroques avec icônes
néoclassiques de l’Église Blanche et de la Cathédrale patriarcale). L’étude explique les changements dans les
goûts des commanditaires et leur adaptation à l’évolution de l’art européen. Dans une période relativement
courte d’environ 200 ans, la sculpture et la peinture des iconostases témoignent d’un passage rapide de la
tradition byzantine des artisans médiévaux à la manière occidentalisée des artistes modernes, mais aussi
d’un retour aux principes traditionnels de l’icône byzantine. Les ktètors modernes, membres de la hiérarchie
ecclésiastique, de l’aristocratie ou de la petite bourgeoisie, ont écrit une nouvelle page dans l’histoire de l’art
religieux de la capitale roumaine. L’intérieur des églises a changé ; le résumé de cette évolution peut être lu dans
les couches chronologiques de l’iconostase, qui témoignent de ces changements.
mots-clés: style brancovan, icone, iconostase, Académisme, Néoclassicisme, Baroque.
rezumat: Studiul analizează patru iconostase aflate în biserici din București, care alătură mai multe etape
cronologice și stiluri artistice. Astfel, pentru sculptură întâlnim stilurile brâncovenesc, neobaroc elen, baroc
clasicizant, iar pentru pictură: icoane brâncovenești, icoane rusești lucrate de pictorii țarului, icoana românească
din perioada de tranziție de la tradiția bizantină la academism și neoclasicism, icoana neobizantină. Aceste
elemente sunt prezente în iconostasele analizate în diferite combinații, fapt datorat, pe de o parte, opțiunii inițiale
a comanditarului (de ex. iconostas brâncovenesc cu icoane împărătești rusești, cazul Paraclisului Patriarhal și al
Mănăstirii Stavropoleos) și, pe de altă parte, modificărilor suferite în timp (de ex. iconostas neobaroc cu icoane
neoclasice, cazul Bisericii Albe și al Catedralei Patriarhale). Studiul arată evoluția gustului comanditarilor și
adaptarea acestora la mutațiile produse în arta europeană. Într-un interval relativ scurt, de circa 200 de ani,
sculptura și pictura iconostaselor marchează o trecere de la tradiția bizantină a meșterilor medievali la maniera
occidentalizantă a artiștilor moderni și înapoi la recuperarea limbajului tradițional al icoanei bizantine. În zorii
modernității, ctitorii care aparțineau ierarhiei clericale, aristocrației sau micii burghezii au scris o nouă pagină
a artei bisericești în capitala României. Întreg interiorul bisericilor s-a schimbat, iar iconostasul, cu straturile
cronologice pe care le conservă, poate fi considerat un rezumat al acestei evoluții.
cuvinte cheie: stil brâncovenesc, icoană, iconostas, academism, neoclasicism, baroc.
In the old churches of Bucharest there remain numerous
valuable iconostases that could become the object of study
for art historians, but, surprisingly, the field has remained
almost unresearched to this day. The subject has been
largely ignored, with the exception of a few specimens
dating back to the Brancovan era, catalogued in the 1970s,
solely approached with regards to their sculpture, 1 and
that of some isolated descriptions in the monographs of
a few churches and monasteries. 2 After the end of the
18 th century, when the stylistic uniformity of Byzantinetradition
art was left behind, this phenomenon is all the
more interesting, due to an explosion of forms in the decorative
repertoire, combining elements of the Baroque,
Rococo, Neoclassical and Neo-gothic styles, thus resulting
in a multitude of variations and stylistic options. This is
all with regards to the sculptural element of the iconostasis
ensemble. The icons themselves were been subject to
successive replacements, and offer an even more complex
picture: within an iconostasis, sometimes even within the
framework of a register, several chronological stages may
coexist. The reasons differ, and one may identify at least
three situations: i) the destruction or degradation of some
icons, as a consequence of moving the iconostasis from one
church to another, or of natural disasters (fires, earthquakes);
ii) the desire of the community to renew the
church heritage on the occasion of various restoration
Museikon, Alba Iulia, 1, 2017, p. 123-136 | 123