revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

Adică, jucătorii îl leagă pe unul la ochi cu o basma, uneori se leagă alesul singur, dar de cele mai multe ori îl leagă
ceilalţi, ca să fie siguri că nu mai vede nimic. Această imagine, pusă ” în joc”, mi-a venit mai alaltăieri, privind la
programul TV. Când pe ecran tocmai apăru talentatul violonist şi dirijor de orchestră vieneză, André Rieu -
anunţându-şi spectatorii că următorul episod va fi o prezentare de “Gypsy muzic”, adică muzică ţigănească.
Am sărit de pe scaun, aplaudându-l pentru adevăr! Auzi, frate, a zis “gypsy muzic”, n-a zis “rrrommuzic” şi nici
“maneaua”. M-am gândit, fără să vreau, la ai noştri aleşi şi …”de-ai culturii”, dacă s-au legat singuri la ochi, sau
i-a legat altcineva, în aşa fel ca să nu mai vadă nimic, legându-le şi urechile, să nici nu mai audă!? Căci programul
acestei formaţii muzicale vieneze este savurat de întreaga lume şi nu cred că tocmai “ai noştri europeni” să nu aibă
drag de a urmări aceste concerte! Întâmplător, căutand nişte bibliografii despre istoriile antice ale egiptenilor şi
indienilor, ce-mi trebuiau, numai ce dau peste o informaţie, mai bine zis sugestie pentru cititori sau cercetători,
notată astfel: “Sugested Readings on the Gypsies”, adică o recomandare pentru citit scrieri despre Ţigani.
Redau aceste sugestii de titluri de carte şi autori, care au scris despre viaţa şi istoria ţiganilor! Poate se vor găsi
şi prin actualele ICR-uri de prin lume, care pretind că poartă grija creşterii imaginii României.
- Acton Thomas, Gypsies Series:Surviving Peoples, London:MacDonaldEducational ,
1981)
- Fraser Angus, The Gypsies – Series: The People of Europe(Oxford, England;
Cambridge, Mass. 1992
- Guenter Lewy, The Nazy Persecution of the Gypsies (Oxford University Press, 2000.
- Ligeois Jean Piere, Gypsies – An Ilustrated History(London: Al Saqi Books,1986.)
- Maximof Mateo, The Ursitory (a novel) (London: Chapman & Hull, 1949)
- Preminger Eric Lee, Gypsy and Me: At Home and on the Road with Gypsy Rose Lee (1984)
- Ramati Alexander, And theViolins Stopped Playing – A Story of the Gypsy Holocaust (London: Hodder &
Stoughton, 1985)
- Rosenberg Otto, Gypsy in Auschwitz (London House, 1999).
- Van Hausen Wanya, Gypsy Folk Medicine (New York: 1992)
Bieţii ţigani! Mă gândesc la cei săraci, cu puradeii după ei, ajunşi pe drumurile Europei, mai necăjiţi ca înainte,
sub comunişti. Acestora nu le-au ajuns banii de la UE, fiindcă s-au “emancipat”, cu aceşti bani, ţiganii cei înstăriţi şi
politici, construindu-şi vile cu turnuleţe. Iată manipularea sau jocul “de-a baba oarba”. Ce vreau să se reţină: în
toate scrierile de mai sus, sunt numiti Gypsies, Ţigani - iar NU “romi” sau “rrromi”. De unde au năvălit, în
România, ideile cu denumirile de “romi –rrromi”!? Toate denumirile companiilor sau instituţiilor culturale ce încep
cu “ROM-”, sunt pasibile de verificat. Până şi LEUL, e cu “RON”, cultura “ROMFEST”, economia
“ROMPETROL”! Românul …“rom-rrrom!?” Au să se limpezească lucrurile, se ştie exact ce se întâmplă,
deocamdată bieţii români, ca şi ţiganii şi celelalte suflete de cetăţeni… --albinele ce fac mierea-, în acest joc sunt
EI cei legaţi la ochi, dar vor dibui ei pe jucătorii din jurul lor, care ţopăie şi râd, pentru a fi legaţi, legaţi pentru o mie
de ani, aşa cum scrie Cartea Sfântă !”
Unele ţări ca Anglia, Germania, Australia, America, ţări dezvoltate economic, dar (unele) şi cultural, au ştiut să
resolve, în timp, integrarea ţiganilor în societăţile lor, dându-le acces şi recunoaştere, după talentele lor. În arte, în
economie, în ştiinţe, unii au devenit aproape genii, deci nu le-au pus/nu li s-a pus nici o stavilă. Aşa s-a ridicat
Charles Chaplin, Elvis Presley, Henry Lawson, Zeffirino Jimenez Mala, un ţigan spaniol, născut în 1861, care a
devenit Sfânt şi beautificat în 11 mai, 1997, primul ţigan din istorie, onorat de Biserica creştină. Apoi, poeta
Papusa, din Polonia, nenumărate asemenea exemple vom găsi în istoria acestor ţigani. Nu li s-au oprit nici
drepturile politice, adică drepturile de a deservi politica oficială a statului, al cărui cetăţean este - şi nu o altă politică
exterioară, ca să nu zic străină intereselor propriului stat.
Are dreptale dl.Ion Mugeoiu, când zice să facem ce face Occidentul, dar nu şi ceea ce zice! Că dacă vom privi
frunza şi pe partea cealaltă, o să observăm că mai are reliefate şi nişte nervuri naturale şi specifice. NU SE DAU
FRÂIELE STATULUI, ÎN MAINILE ORICUI! Dar ne povăţuieşte pe noi să nu fim şovini… - şi am tot făcut
ce zic alţii, până am ajuns acolo unde suntem. Se vede “cu ochiul liber”, nu mai au rost plângerile. Dacă în România
nu se revine urgent la înlăturarea politicianismului corupt, şi să fie aduşi, în faţa electoratului, oameni de bună
credinţă, cu interes în reaşezarea ţării, atunci va urma o perioadă neagră, în istora românească. Dar nici celor ce ne
vând nu le va fi mai bine, fiindcă ei fericire nu vor avea - şi nici din cele ce fură şi au furat de la gura poporului,
MOŞTENIRE ODRASLELOR LOR NU VOR AJUNGE, fiindcă Ochiul Divin vede şi îndreptarea va veni! Aşa
cum s-a repetat, întotdeauna, de-a lungul Istoriei:
“…Aţi văzut cum vin şi pleacă veacurile aurite,
Au lăsat celor din urmă numai plânsete şi jale!”
Grămădind în cârca vremii numai vise fericite?
Şi-aţi văzut cum orgii multe, ce veniră triumfale, “Cu minciuna nu faci casă, nici istorie, nici şcoală,
114