Moravia la Nipru, având capitala la Sarmisegetusa. În urma victoriilor militare şi politice obţinute de Regalian şi de soţia, care i-a urmat la tron, trupele şi administraţia imperiului au fost constrânse să coboare la sudul Dunării, ducând cu ele şi presupusa tendinţă a vlaho-tracilor de a renunţa la propriul lor etnonim, pentru a-l adopta pe cel de „romanus”. Ca profesor de istorie natională, Mihail Kogălniceanu chiar a arătat, în plină campanie latinistă, că „romano-mania de la Romulus (753 î.Chr.) până la Romulus Augustulus (476 d.Chr.) în loc să susţină cauza românească atrage asupra noastră râsul străinilor”. Pentru o cât <strong>mai</strong> bună înţelegere a ceea ce reprezintă etnonimul român, se cuvine să <strong>mai</strong> ştim că cei numiţi vlahi de la Facerea Lumii, vorbind limba română cu dialectele ei, au trăit până în secolul XIX, aproape în limitele fostului regat a lui Regalian, ca populaţie preponderentă, nu nu<strong>mai</strong> din punct de vedere demografic şi economic, ci şi din punct de vedere spiritual. Cu toate fracturile provocate de istorie, ei încă <strong>mai</strong> jalonează spaţiul fostului lor regat, sub forma unor insule alcătuite din străvechi comunităţi compacte de români, situate până la mari distanţe, dincolo de actualele graniţe politice ale României. Pe acest fundal istorico-geografic, incompatibil pentru înlocuirea etnonimului propriu cu denumirea cetăţeniei generale, echivalând cu monopolizarea ei, total inacceptabilă pentru celelalte etnii ale imperiului, lingviştii aveau datoria profesională de a fi investigat cu prioritate semnificaţia formei rotacizate „rumăr” păstrată de istroromâni, dar <strong>mai</strong> ales etnonimul „rrëmër”, din arhaicul fond traco-illir al limbii albaneze, care, total opus urbanului „romanus”, este sinonim al etnonimului „vlac” cu conotaţia sa de oier, de unde şi semnificaţia foarte recentă de om de la oi şi fără şcoală. Or, referitor la formele rotacizate există un larg consens între lingvişti (Émile Benveniste, Origines de la formation des noms en indo-européen, Paris, 1962, p. 3-22) conform căruia tipul nominal în r/n este considerat cel <strong>mai</strong> arhaic vestigiu pentru străvechea flexiune indo-europeană. De aici şi concluzia, surprinzătoare, doar la prima vedere, că etnonimul „român” provine, prin tradiţie, din fondul prelatin, aşa cum indică, nu nu<strong>mai</strong> arhaicele sale forme rotacizate „rrëmër” sau „rumăr”, ci şi atestările directe înscrise pe plăcuţele de plumb de la Sinaia realizate cu trei sute de ani înainte de ocupaţia romană (plăcuţele nr.19,31,32,36,47,50,55,57,64,65,66,68,71,73,74 cu imaginile lor la Constantin Olariu, Adevăruri ascunse, vol. II). Ca urmare, originea cuvântului român nu <strong>mai</strong> poate fi explicată pe baza bănuitului „romanus”, ci făcând apel la cuvinte ale unui fond foarte vechi. Pentru a ne apropia de acest străvechi fond indo-european, vom arăta că un mare număr de autori antici, dar şi din prima parte a evului mediu ne-au considerat barbarofoni, adică vorbitori de limbă numită barbară (Homer, Herodot, Enniu, Amian, Quintilian, Plaut, Cato, Polibiu, Cicero, Ovidiu etc. Isidor de Sevilla, Papa Nicolae I, Suidas etc, adeveriţi prin trimiterile bibliografice riguros înscrise de Nicolae Densuşianu în monumentala Dacia Preistorică). Conform consemnărilor istorice rămase, limba barbară a ocupat extinsa arie din jumătatea sudică a continentului european, reprezentată astăzi de zona limbilor romanice. Cu privire la aspectul acestor dialecte, numite barbare, ne-au lăsat mărturii Quintilian (35-100) şi apoi Isidor, arhiepiscop de Sevilla (560-636), care pun în evidenţă numeroasele asemănări dintre limba barbară şi limba latină, urmându-i lui Cicero (106-43î.Cr), care numise „barbaries domestica” limba populară vorbită în casele cetăţenilor romani. Precizările, ce ne-au parvenit de la aceşti autori, conduc la concluzia că limba barbară a fost cea care a fundamentat savanta limbă latină. Datorită marii sale vechimi, chiar cuvântul barbaria a putut lua şi forma ambarbaria, pentru a deveni cuvântul Ambarvalia, prin care era denumită liturghia Fraţilor Arvali, consacrată zeului Mars (Dicţionarul de mitologie generală al lui Victor Kernbach), ceea ce arată că denumirea de „barbar” a fost asociată, la origini, unui concept sacru. Depăşind orice aşteptare, se <strong>mai</strong> constată că numele Arvali al Fraţilor este desprins chiar din numele ritualului numit Amb-Arvali-a. În mod similar, poate fi desprins din cuvântul „B-arbar”, segmentul „arbar”, care prin trecerea B→M, devine „armar”, rostit prin metateză „rrëmër” în albaneză, şi „rumăr” în istro-română. Prin trecerea lui r final în n final, s-au consolidat formele „rumân” şi „român” în limba română sau forma „armân”. în limba armână. Ca dovadă că segmentul „arbar” a avut o existenţă de sine stătătoare în zona lingvistică illirotracă, albanezii şi-au numit ţara Arbër sau Arbën, până în secolul XVI (http://en.wikipedia.org/wiki/Albania). Originea celor două variante „Ambarvalia” şi „Ambarbaria”, origine şi pentru etnonimul „Barbar” se explică uşor pornind de la sintagma teonimică arhetipală Valac-Valac atunci când este abreviată Val-Val, de unde şi formele Bar-Val din Ambarvalia, dar şi Bar-Bar prin sonorizarea ambilor termeni ai sintagmei. Tot pe seama abrevierii Val-Val devenită Var-Dal, prin trecerea V→D, bine atestată de formele cunoscute Volco-Dlac, Vur-Dalac, se explică originea sacră a străvechiului cuvânt dacic Vardal, devenit Ardal sau Ardeal prin pierderea (afereza) lui V iniţial. Pentru moment renunţăm la celelalte conexiuni, care toate pun în evidenţă imensa importanţă lingvistică a sintagmei teonimice arhetipale Valac-Valac, pentru a sublinia, încă odată, că pe seama ei au apărut, în diferite zone, etnonimele „Valac, Trac, Dac, Rumân” perfect interşanjabile prin una şi aceeaşi origine sacră şi că limba 126
omână ca limbă Bar-Bară vorbită de purtătorii acestor etnonime este limbă liturgică, dar şi matricea reală a tuturor limbilor romanice. Dacă vom <strong>mai</strong> constata că Svenska se <strong>mai</strong> poate scrie (s)Velska, că Vlah se <strong>mai</strong> poate scrie Helv sau Horv, iar Vlas se <strong>mai</strong> poate scrie Welsh, dar şi Slav, atunci vom înţelege, pe deplin, că neamurile lumii s-au întemeiat bineştiind că descind din unul şi acelaşi neam al Valahilor, motiv pentru care le-au şi cinstit vatra conferindu-i valoare de simbol al Paradisului pierdut, dar şi de tărâm al mântuirii prin purificare, în viitor. SCHEMĂ PENTRU A URMĂRI GRAFIC DEMONSTRAŢIA DIN TEXT VALAC-VALAC VAL-VAL VOLCO-DLAC BAR-VAL BAR-BAR VAR-DAL TRAC DAC Amb-arvali-a B-arbar Ardal Arvali, Fraţii Arvali Arbar Ardeal Armar Armân Rumăr Rumân Romul-us (şi Remus) Fiii zeului Mars şi ai vestalei Rhea-Silvia (Vlasia) Cercetător genetic lingvistică, GEORGE LIVIU TELEOACĂ, Bucureşti/ROMÂNIA *** orientalia: 20 de ani de la dispariţia eminescologului indian AMITA BHOSE UN EXEMPLU DE MODESTIE ŞI DEMNITATE AMITA BHOSE în sari tradiţional indian Anul acesta, în toamnă, se vor împlini două decenii de la dispariţia Amitei Bhose, cunoscută în România prin activitatea livrescă şi universitară, dar <strong>mai</strong> ales ca personalitate care a pus în lumină relaţia Occident-Orient, prin intermediul culturii şi civilizaţiei române, în general, prin creaţia eminesciană, în mod special. 127
- Page 1 and 2:
COLEGIUL TEHNIC „GHEORGHE BALŞ
- Page 3 and 4:
Motto-urile numărului 28, al revis
- Page 5 and 6:
Din studioul RTV, CRISTINA DELEANU
- Page 7 and 8:
interviul revistei contraatac Inter
- Page 9 and 10:
Adrian Botez: Spune, despre dvs., P
- Page 11 and 12:
MDP: „S-au ascuns în lumina celu
- Page 13 and 14:
pătruns la catedre importante, dar
- Page 15 and 16:
domnia sa, l-a reconfirmat în func
- Page 17 and 18:
fata extraselor din lucrarea sa “
- Page 19 and 20:
Cărtărescu, recomandăm lectura u
- Page 21 and 22:
„din inimă...” INTERVIU CU ÎN
- Page 23 and 24:
Reporter : Se vede că sunteţi un
- Page 25 and 26:
4. “ Înaltă vizită în Eparhia
- Page 27 and 28:
Papakonstantinou (son ex ministre d
- Page 29 and 30:
Către Domnule Prim Ministru, GUVER
- Page 31 and 32:
străji ale culturii ortodoxe AZI:
- Page 33 and 34:
867, in care acuza de erezie pe pap
- Page 35 and 36:
Un protest temerar la Chişinău, c
- Page 37 and 38:
pentru acel ideal, rămas utopie p
- Page 39 and 40:
La 14 februarie 1945, în C.A.S.C.,
- Page 41 and 42:
putea fi redus. El spune: "Lumea de
- Page 43 and 44:
aţiunii şi a conservării de Sine
- Page 45 and 46:
anul caragiale ION LUCA CARAGIALE (
- Page 47 and 48:
Bolintin, Lucian Pintilie a începu
- Page 49 and 50:
primăvara anului 1912 a sosit în
- Page 51 and 52:
Saltul iniţiatic (pe verticala gun
- Page 53 and 54:
III-“Pe San Giovanni, padrone mio
- Page 55 and 56:
figura radioasă, reapare ţinând
- Page 57 and 58:
să le mai ceri încă odată ecoul
- Page 59 and 60:
Cu ninsorile mereu neîmplinite Mă
- Page 61 and 62:
Când am desenat aripile unui înge
- Page 63 and 64:
Doar un vis * Închid ochii şi sim
- Page 65 and 66:
MIHAELA MUŞAT, clasa a XI-a E, C.T
- Page 67 and 68:
„voluptos joc cu icoane...” Aş
- Page 69 and 70:
Ori cea sieşi minţită,-n Graal ?
- Page 71 and 72:
GEORGE ANCA, Bucureşti/ROMÂNIA -D
- Page 73 and 74:
o ţigară. Plecam la paşapoarte c
- Page 75 and 76: DINTOTDEAUNA AM SCRIS : mai întâi
- Page 77 and 78: Umple lumina, Lumina Cuvintelor fă
- Page 79 and 80: Străluceşte speranţa. Trad. de E
- Page 81 and 82: ISTORICUL CETĂŢEAN FLORIN CONSTAN
- Page 83 and 84: cunoştinţe transmise elevilor. La
- Page 85 and 86: Povestitor: Cât de furios Ştefan
- Page 87 and 88: jumătate din media Reichului, în
- Page 89 and 90: altor instituţii publice şi priva
- Page 91 and 92: tine; eram tânără şi neştiutoa
- Page 93 and 94: Herodot ne spune că, cel mai numer
- Page 95 and 96: Cum de s-a ajuns aici? Simplu, Dumn
- Page 97 and 98: une şi cu cele rele. Pe unii i-a s
- Page 99 and 100: scrisoare poporului român SCRISOAR
- Page 101 and 102: *** români - ca pionieri mondiali
- Page 103 and 104: • 1910 iunie - AUREL VLAICU - lan
- Page 105 and 106: intreaga Biblioteca a Academiei Rom
- Page 107 and 108: pentru "talentul" cu care ne risipi
- Page 109 and 110: Activitate: A participat, ca elev
- Page 111 and 112: generalizează atât TSR, cât şi
- Page 113 and 114: Mihai Eminescu a fost evocat de Vas
- Page 115 and 116: Căci minciuna şi hoţia sunt îns
- Page 117 and 118: …Mai târziu, intrând prin mân
- Page 119 and 120: Sfintei Treimi… - se adresează o
- Page 121 and 122: E de remarcat, întâi, că nu exis
- Page 123 and 124: eface în Spaţiul Sacru al Daciei
- Page 125: Aşadar, etnonimului Valac i se rec
- Page 129 and 130: Amita se stabilise în România cu
- Page 131 and 132: gând românesc, limbă de miere, d
- Page 133 and 134: Poetul rămâne fidel stilului său
- Page 135 and 136: Poetul Constantin Stancu se dovede
- Page 137 and 138: E un popas în mişcarea sufletului
- Page 139 and 140: traduceri Traducere a GABRIELEI PAC
- Page 141 and 142: the Earth’s oceans and fields - a
- Page 143 and 144: Iese şeful companiei din biroul s
- Page 145 and 146: ultima oră/ultima oară TRĂDARE,
- Page 147 and 148: “manelizaţi/manelizate” ale mu
- Page 149 and 150: Cui? “PATRIEI MONDIALE A MĂMĂLI
- Page 151 and 152: (Mures) in urma unei decizii judeca
- Page 153 and 154: from the University of Guelph, Onta
- Page 155 and 156: şi avocaţi clănţăi şi …“c
- Page 157 and 158: la…capătul lumii! Aviz celor de
- Page 159: 159