revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

crima, care-oi fi fost eu. Se liniştise şi de frică şi de compresare. Siluetele de euro rămăseseră în cartierele
centrale, migraţii simbolice din coclaurii vestului în miezuri de capitale din est: periferii de departe pe buricul
târgului.
Fiecare-şi are canibalismul lui, de mic până târziu, postum, strigoi. Ciorbă, friptură. Cea mai dulce. Întreabă
lumea de ce e. Cei întorşi fără veste din război erau duşi într-un beci şi li se înfingea un par pe gură până în
stomac. Astfel, o sfială la intrarea în restaurante. Plus scumpetea şi caducitatea foamei. Revin moşierii şi vă
înghit. Ce nu se mănâncă în post. O bomboană de om. Sweatheart e altă mâncare de peşte. L-am gustat pe
Vetala, după Dracula. Conserve umane în gheţuri şi oceane. Pământul te mănâncă cu viermii lui Cozmâncă.
Frumuseţea celor mâncaţi, a creierilor de copil baudelairieni, a predispuşilor la devorare întrucât purifică
purgativ supravieţuitorii, îi întreţine. Ori autorenaşte frumuseţea aceea. Mitologia cărnii dulci de om prin basme,
cu eros şi argot ţigan – mânca-te-aş, mânca-ţi-aş, mânca-mi-ai. Parabola familiei cu 22 de membri by Milarepa,
potrivire de număr cu familia mâncătoare a canibalismului dictatorial. Vegetarienii se feresc de orice carne,
evitând-o pe cea de om. Cenuşa de om pusă în mâncare înnebuneşte pe cel ce o consumă. Întors din Bihar,
profesorul Kashyap îmi spunea că, după lăsarea întunericului, nu e bine să umbli pe stradă prin oraşele acelui
stat, deoarece poţi fi prins şi mâncat. Dacă-l jenează, pentru ţara lui, asemenea fenomene? Deloc, trebuie decât să
te fereşti.
*
Gyr. Labele şi zborul mă sfâşie... ne-ngrozim de zări... cad în humă... străpuns de lame... cuvintele ca lupii-mi
dau ocoluri / sau se reped şi-mi rup fâşii din carne... muşcând turbat cătuşa
Stârnindu-mi foamea ca să-mi frângi puterea
din trupul tău îmi faci ospăţ de noapte
şi-mi dai, Dalilla, piersicile coapte,
căpşunile-aromind ca îmbiere,
şi rodia şi zmeura din şoapte
şi fagurii adânci ca mângâierea,
şi de mă-mbeţi cu părul tău ca mierea
ţi-aşterni ofrandă umerii de lapte.
OSPĂŢ
de Radu Gyr
*
Şi fiecare gest ţi-e un ciorchine
şi pântecul o azimă fierbinte...
Ca două albe candele senine
ard sânii tăi la cina mea flămândă,
iar între coapse – amfore sabine -
pocalul ce-n vin sacru mă scufundă.
Ce mai plouase. Se înfiinţaseră însă la vreo două sute. I-am lăsat, în picioare, pe scări, disimetrici, transportaţi,
cerşind cuvânt. Ăsta e programul, replicam - excepţii, Pan Vizirescu, Mircea Nicolau. Academicianul era cu
Pitagora în cavernă. Să revenim la Gyr, dom' profesor. Careva de pe scară îl declara geniu cu argumentele
claustrării. Şedinţă de cuib? Câtă securitate. Schimbat sexul. Nepotul şi-a reprezentat mama spre a vorbi de
bunic. Psihos. Sunt cel mai îndreptăţit să vorbesc, i-am fost coleg de liceu, de facultate, de Gândirea, de puşcărie.
Soka-Sloka (Valmiki), din durere rugăciune (Gyr). Homer al închisorilor. Printre ploi, peste secrete, ninsoarea
plopilor cu tunet, parnasieni, legionari, deţinuţi, a nu uita ziua, nici poetul
„plopi Radule broşaţi de fulgere cu vânt
fulgi bradule scheletele duh sfânt
furtuna matinală nopţii nu-i încape
în câte puşcării şi-acum în câte ape
palori mărite cerurilor nouri-prouri
rerecitat verset ecouri prin cavouri
razna Wulfila dus iubirii trudă
la el aevea cearta cu vreo paparudă”
*
Nana m-a însoţit azi în loc de ieri. Pe la opt-ozon. Să telefoneze-n secuime. De şi-a şi xeroxat Indii, pân-a intrat
Inge. De m-a pozat cu ziarul, mai apoi între coloane, jos. Măcar putuse vorbi cu Kleininger, l-am scos din
şedinţă. Doi gestionari tineri în audienţă, apoi la sousdirectrice (qui veut que le directeur soit sousdirecteur de la
sousdirectrice). Până la armată, e general. Ce grad o mai fi având Miller. Ar vrea să scrie (el). I-am făcut
conferinţa. Aluzie la India – inventată de el, stingerea ameninţării iraniene.
Malta, oficiul vienez al ONU. Presa adevărată tăcuse. Poliţia secretă reintră în ancheta Gyr. Poezia ne adunase,
nu politica. Plata şi-a făcut porţia de patru ţigări şi pe celelalte le-a rupt, se gândea numai la ele, are ameţeli.
Tuşise toată noaptea. Ieri ai băut cu ăla şi pe urmă ţi-ai mai luat un kil de vin, da' la mine nu te-ai gândit să-mi iei
72