revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

...rasa poeţilor boemi...
POETUL “FANFAN” AVASILICĂI
„O superbă domnişoară în obraji are gropiţe”
Azi, „Bolta Rece” păstrează încă acelaşi parfum al trecutului. Dar în locul lui Eminescu apar „poeţii sărăciei”, cei
care pentru un pahar de vin şi bani de autobuz sînt în stare să-ţi facă pe loc o poezie, cu dedicaţie. Cîrciuma pare un
tărîm ales, în care cel ce intră inspiră şi expiră versuri în loc de aer. În orice anotimp ai veni aici, miroase a miel fript
şi a vin bun, moldovenesc. Îndată ce călătorul ostenit şi însetat se aşează la o masă, apar şi poeţii de ocazie. Nici nu
dai bine peste cap un pahar de vin, că apare un epigon de-al lui Eminescu. Pe aici toată lumea-l cunoaşte. E Mihai
Avasilicăi, zis „Fanfan-Rechinul Pușcăriilor”, poetul vagabond al Iaşiului. Are un aer de geniu părăsit şi priveşte cu
superioritate lumea din jur. Altfel, e sărac lipit. Toată averea lui încape într-o pungă de 50 de bani: un pix, cîteva foi
de hîrtie, pe care „aşterne vise” şi ţoalele de pe el. N-are decît patru clase primare, dar ştie să folosească cu meşteşug
vorbele. Ia o poziţie marţială şi începe să recite, urlînd peste mesele cu ciorbă aburindă: „Mai tot timpul e desculţă/
rareori în mergători/ Pielea-i de catifeluţă/cînd o mîngîi te-nfiori/ e plăcută la gargară/ rîde şi nu face fiţe/ O superbă
domnişoară/ în obraji are gropiţe”. Geamurile zornăie, paharele se ciocnesc unul de altul, chelnerii sînt gata să scape
tăvile cu fripturi, mîncarea rămîne în gîturile cinstite ale mesenilor. Poetul nu se lasă cu una cu două. După ce zice
toată poezia, care are vreo 12 strofe, se opreşte, oftează, înghite în sec şi se aşează pe un scaun la o masă oarecare.
Fanfan, zice că pînă acum a scris cinci volume de versuri. În timp ce soarbe un pahar de vin căpătat pentru prestaţia
de mai devreme, începe să se laude cu titluri de cărţi scrise de el: „Fanfan-rechinul puşcăriilor”, „Poezii obraznice”-
dedicate lui Florin Călinescu şi lui Gică Hagi, „Aţi sărit prea tare calul!” Omul visează de mult timp să le scoată
pe…piaţa culturală ieşeană. Dar n-are bani. La al treilea pahar îl gîdilă paranoia. Atenţionează fără modestie lumea
din jur, roşu-n obraz ca racul: „Eu sînt bolnav de versuri şi de inteligenţă, domnii mei. Am nişte figuri de stil în
mine, de vă sparg! Nu vă uitaţi că-s cam negru, n-am dinţi şi-sărac. Eminescu era bogat? Nu! Venea aici, se întîlnea
cu Creangă, bea un vin bun, şi-i trăgea o poezie, cum niciodată n-o să mai scrie nimeni în România! Aici s-au născut
multe stihuri deştepte, ascultaţi ce vă spun! O să mai auziţi de mine!”. Text şi imagine internet editura Mateescu
.ro. N.red. Autorul a editat 4 volume.
…La această vestire, din partea amicului meu de suflet, Marele Poet Eugen EVU (pe 21 aprilie 2012, seara…!) –
am răspuns:
…” ...Îţi mulţumesc, cu smerenie şi tristeţe, pentru vestirea acestui nou "Sărman Dionis" - căruia muritorii şi
dobitoacele îi gângăvesc silabele supranumelui...eroic: "Fanfan" Avasilicăi...!
...„Eu sînt bolnav de versuri şi de inteligenţă, domnii mei. Am nişte figuri de stil în mine, de vă sparg! Nu vă
uitaţi că-s cam negru, n-am dinţi şi-s sărac. Eminescu era bogat? Nu! Venea aici, se întîlnea cu Creangă, bea un
vin bun, şi-i trăgea o poezie, cum niciodată n-o să mai scrie nimeni în România! Aici s-au născut multe stihuri
deştepte, ascultaţi ce vă spun! O să mai auziţi de mine!”.
...Superb!
...Rasa Poeţilor Boemi nu se stinge, aşa, printr-o nenorocită şi meschină ...HG! - ...nu se va stinge nicicând - …şi, în
niciun caz, nu aşa, cu una, cu două...!!! (material trimis de EUGEN EVU, prelucrat de A.B.)
***
130