revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

pătruns la catedre importante, dar puţini sînt buni, şi mai puţini au aşezare de gînditor. Cam asta a adus
capitalismul. Şi nu văd diferenţa între clamatele cozi de altădată din faţa alimentarelor, care se vedeau de pe
lună, asemeni zidului chinezesc, şi cele de acum, care s-au mutat la oficiile de somaj şi la cantinele pentru săraci.
Atunci, momenclaturişti trăiau modest, astăzi detaşamentele de politicieni şi ciocoi ne sfidează din munţii de
averi, plesnesc de bunăstare şi lux, disputîndu-şi România ca pe un tort. Nimeni n-a umblat în opinci în perioada
anterioară, de acum înainte vom umbla poate cu blacheuri în tălpi. Opinca e încălţare ecologică şi mi-e teamă că
nu ne vom permite s-o cumpărăm. Atunci era Cîntarea României şi Cenaclul Flacara, acum, manele,
divertisment şi prostituţie televizată. Capitaliştii care ne-au cerut să deschidem porţile organismelor
internaţionale, au vrut de fapt să ne lăsam cuceriţi, ca să ne poată domina. Patriotismul şi economia au fost luate
la vale de tăvălugul hedonist al globalizării, cu urmări dăunătoare pe termen lung asupra intra-istoriei noastre.
Mult-vehiculatul program de a pune capăt izolării, fabricat de ideologii capitalişti, a urmărit ruperea statelor de
propria evoluţie social-economică şi culturală. Nu lichidarea înapoierii, nici modernizarea statelor, nici
ajutorarea, nici aşa-zisa eliberare, ci libertatea marilor puteri de a pătrunde pe teritorilul statelor vizate, în
vederea acaparării de noi resurse naturale, aducătoare de venituri colosale. În relaţia dintre pacea lumii şi intrapacea
popoarelor, capitalismul cotropitor nu mai respectă principiile fondatoare ale statelor. Nerespectarea
suveranităţii popoarelor a dus la exacerbare relaţiilor internaţionale, iar pacea globală este permanent în pericol.
Am o opinie uşor diferită despre capitalism: capitalismul, stimate Profesr Doctor, e un sistem forţat, corupt,
războinic, mimetic, bazat pe interese de grup, nu pe interese consensuale şi omogene. Totul mi se pare o mutare
menită să ne jignească percepţia, cu atît mai mult cu cît se vorbeşte de pacea şi libertatea popoarelor cu mîna pe
trăgaci: Irak, Egipt, Libia, Siria, iată a venit rîndul Pakistanului şi Iranului. Întorcîndu-mă la România, înainte de
lovituta de stat, pecetluită la Malta, învăţămîntul şi sănătatea erau gratuite. Nu prea era libertate individuală, spun
trăitorii. Azi eşti liber să-ţi dai copilul, pe bani grei, la şcolile particulare ale bogătaşilor, eşti obligat să cumperi
manualele analfabeţilor din sistem, altfel i se scade nota la materie. Astăzi stai cu frica în sîn ca o să ajungi
şomer, eşti liber pe naiba. Doar să mergi pe jos. Pentru că nu-ţi ajung banii de abonament la transportul în
comun. Astea da, „succesuri” şi „inexactitudini!”
Adrian Botez: Într-un interviu dat de Maestrul Tudor Gheorghe lui George Rădulescu în Adevărul, 2
septembrie 2011, acesta afirma: „Mi se pare că nu mai avem intelectuali rasaţi. Vă amintesc poate una dintre
cele mai frumoase replici pe care le-am auzit, dată de un prieten bun de-al meu, un personaj fabulos, unul
dintre ultimele mari spirite ale acestei ţări, Romulus Vulpescu, despre care a zis o jurnalistă că e „fost
intelectual”. Ce părere aveţi? Şi lui i-a plăcut şi de câte ori se prezenta spunea: . Vedeţi, asta mi se pare fantastic! Cu cât scrii mai complicat, cu cât eşti mai aşa şi cu cât îţi pute
ce-i aici, şi cu cât eşti mai dincolo, cu cât închizi ochii şi te-ai văzut dincolo spre graniţele Ungariei, spre
Austria, cu cât uiţi de bălegarul de aici, eşti , eşti ”. Ce părere aveţi despre modul cum
România îşi tratează adevăraţii intelectuali: domnii Liiceanu, Pleşu, Patapievici, Traian Ungureanu, Sever
Voinescu-Cotoi. Preşedintele Traian Băsescu le oferă avionul prezidenţial, ca să-i ţină domniei sale de urât, la
Neptun, iar eminentul traducător al lui Villon ori Rabelais este „fost intelectual”. Tot Maestrul Tudor Gheorghe
afirma: „Pe ţăran, când l-ai rupt de glia lui şi l-ai băgat în mahala, a luat ce e mai rău şi a devenit mârlan”
Oare cum să scape nobilul popor urmaş al Magilor Kogaionului – de mârlănie?
MDP: România are extrem de multe capete luminate, recunoscute mai mult peste graniţă. Statutul intelectualului
român s-a şubrezit în perioada aceasta de disoluţie internă. Cum instituţiile abilitate cîntă la instrumentul
nepotrivit, intelectualul nu mai poate fi dirijor. E mai degrabă un outsider, şi cu greu va putea fi readus în
ipostaza sa istorică. Ignorat şi dezamăgit de starea în care a fost adusă ştiinţa, cercetarea, cultura, nu mai aşteaptă
de la vremuri cine ştie ce isprăvi revoluţionare. A început un fel de mers în nume propriu. Cu siguranţă nu vom
mai avea un Eminescu, un Iorga, un Tuţea, un Noica, un Eliade, un Nae Ionescu, un Cioran et caetera,
personalităţi impunătoare prin opera pe care au creat-o.
Din ungherele în care societatea aruncă lucrurile inutile, din deasa şi strîmba pădure a capitalismul,
respiraţia intelectualului abia se simte. Văd şi eu, mă tulbur şi mă mînii, că valorile şi creatorii care au împodobit
decenii la rînd patrimoniul naţional, şi pe care îi consider un fel de sfinţi, sînt scoşi din manuale şi aruncaţi în
debara de nişte diavoli ai nisipurilor mişcătoare, care au creat mormane de gunoaie în cultură, transportate de
autorităţi în condiţii de artă. Adică acoperite ecologic şi servite pe masa culturii naţionale, ca o dovadă de
exhibţionism, echivalentă cu scuipatul pe stradă, cu înjurătura autobuz sau cu manelele asculte la mobil în
instituţia şcolii. Promovarea subculturii este parte a aşa-zisei revoluţii culturale, promovate de instituţiile
abilitate, pentru care normalitate înseamnă atentat la simbolurile sacre. Nu mai vorbim despre literatură, artă,
învăţămînt, sluţite şi ele de-a binelea. Mare parte din cărţile premiate sînt bune de pus pe oala cu smîntînă, de
13