revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

Reporter : Se vede că sunteţi un adevărat scriitor şi doar sufletul mare pe care îl aveţi , plin de duh , de frumuseţe în
exprimare, plin blâneţea vorbei şi de dăruire vă recomandă …pe lângă realizările domniei voastre …Pentru mine ,
sunteţi un “Popa Șapca al sufletului meu ”. Dacă domnia voastră îl veneraţi pe Popa Șapca , aflaţi că , eu vă venerez
pe dumneavoastră şi mulţi din apropiaţii mei de suflet cunosc asta.
Mă rog , să vă dea Dumnezeu multă , multă ,sănătate şi putere de muncă, linişte şi pace şi să ne călăuziţi mulţi ani ,
înainte !
Reporter : Mai lucraţi la ceva , mai scrieţi ceva acum ?
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : În momentul de faţă nu, pentru că mânăstirile sunt cam puse la punct…
adică , din punct de vedere gospodăresc , din punct de vedere al personalului . Pentru mine, mânăstirile au fost ca şi
copiii mei .
Reporter : Copiii dumneavoastră , aşa v -aţi exprimat mereu ! De altfel , aşa şi spuneţi şi despre noi , enoriaşii , aşa
spuneţi şi preoţilor , monahilor , nu ştiam că şi mânăstirilor .
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Și i-am iubit ! Mi-am iubit mult “copiii”, iubiţii mei copii!
Reporter : Aţi reuşit să faceti renovări şi noi construcţii şi la “ Arnota “ , acolo sus , sus , unde se ajunge destul de
greu!.
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Da ! “ Arnota ” e o mândrie a smereniei mele pentru că e un loc frumos! dar
mi - a şi dat Dumnezeu putere să duc la îndeplinire acest plan.
Reporter : Suntem mai aproape de Doamne , Doamne , acolo sus , doar cu gândurile noastre , cu rugăciunea , cu
umilinţa şi speranţa , încrederea , credinţa.
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Da, cu rugăciunea şi iubirea !
Reporter : Mergem acolo ca să fim mai aproape de cer !
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Chiar zilele astea am fost acolo, în zonă şi m-am bucurat de mânăstirile care
sunt acolo şi de maicile care sunt foarte gospodine. În aceleşi timp , la mânăstirile Arnota , Bistriţa , Horezu , Dintrun
Lemn , Surupatele , se află câte un loc de odihnă pentru credincioşi , pentru cei care au necazuri , pentru cei care
au bucurii vin acolo aşa... la câte o Sfânta Mânastire şi spovedesc toate bucuriile , supărările şi necazurile . În
Mânăstiri nu se ştie ce - i aia criză ! …nu , nu este stresul de zi cu zi , măicuţele fac ce făceau şi înainte , muncesc la
fel, roadele sunt la fel !
Reporter : Și oamenii sunt gospodari în acea zonă , ca de altfel, în tot judeţul Vâlcea !
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Da, aşa este ! Dar, noi , Biserica, nu ştim ce-i aia, criză ! Noi, cum am lucrat
în ele, în biserici şi mânăstiri , lucrăm şi acuma .
Criza ,se întâmplă din punct de vedere politic, care n - are nici o legătura cu noi , cu Biserica !
Și pentru asta, sunt mândru că sunt preot , că sunt Ierarh şi mă - nscriu în rândul clor care fac lucru pentru
Dumnezeu şi iubesc poporul şi ţara noastră, românească !
Reporter : Atunci , daca nu se simte criza , este foarte bine. Deşi sunt preoţi în biserici şi mânăstiri româneşti care
spun că o duc din ce în ce mai rău, mai greu ! Mulţumim mult , Înalt Preasfinţia Voastră , pentru răbdarea de a ne
povesti totul ! Să vă dea Dumnezeu multă , multă sănătate în continuare şi putere de muncă ! Doamne, ajută ! Și
pentru că mi-aţi dăruit pe parcursul anilor, o parte din operele , cărţile domniei voastre , pline de istorie , har ,
înţelepciune şi iubire , cu personaje încărcate de sfinţenie , lumină şi dragoste de Dumnezeu şi aproapele , mari
oameni de cultură , locuri şi locaşuri minunate , unice în lume , mă înclin şi vă sărut dreapta şi pe suflet, cu umilinţă!
De când aţi început să trudiţi la cărţi, Preasfinţia Voastră ?
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Mai bine zis eu m - am pomenit scriind din nevoie , din necesitate ! Port
scrisul în mune , în suflet !
Reporter : Aţi simţit nevoia să scrieţi pentru că aveaţi aveaţi asta în sânge , simţeaţi scrisul curgându-vă prin vene ,
nevoia de scris fiind aşijderea celei a respiraţiei !
Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea : Da ! Am simţit nevoia , aşa cum spuneaţi , să aştern pe hârtie , cu răbdare ,
lucruri şi oameni despre care nu trebuie să se uite , niciodată!
Mă cutremur când ştiu că stau pe scaunul pe care a stat Sfântul Antim ;
Mă cutremur când ştiu că stau pe scaunul pe care a stat un Damnaschin ;
Mă cutremur când ştiu că stau pe scaunul pe care a stat Chesarie ;
Mă cutremur când ştiu că stau pe scaunul pe care a stat Filaret ;
Mă cutremur când ştiu că stau pe scaunul pe care a stat Sfântul Caalinic Cernicanul ;
Iar , dacă mă cutremur , ce să fac , ca să nu fiu nevrednic ?
Trebuie să am credinţă tare în Dumnezeu şi să fac fapte bune !
Oare, noi ne cutremurăm , când ştim că stăm în ţinutul în care înaintaşii noştri au ctitorit atâtea aşăzăminte ce sunt
23