revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

figura radioasă, reapare ţinând în sus cuţitul plin de sânge, face doi paşi şi se prăbuşeşte, amândoi se
reped la el şi-l ridică)” .
Traducerea exoterică a scenei, pe trei sferturi mute, jucată ca MISTERIU, iar nu ca simplă piesă de teatru:
“Să nu pună mâna nimeni dintre spurcaţi, să nu spurce jertfa supremă.Eu mă ridic spre măreţia Mea -
care este măreţia Spiritului Transpersonal, Divin. Fiinţa umană trebuie să fie renăscută de Pântecul Sfânt al
Maicii Domnului, pentru a putea căpăta viziunea divină şi a putea atinge cu mâna pe Dumnezeu. Sângele
Crucii şi Sângele Meu sunt una - şi scăldaţi veţi fi în acest sânge, chiar împotriva voinţei voastre. Eu fac
doi paşi, în calitate de călăuză divină - oameni orbiţi de patimă, faceţi-l pe-al treilea, ca să renaşteţi puri.”
MĂREŢIA, IRADIEREA LUMINII FEŢEI, EXTAZUL SUPREM pe care le arată-exprimă fiinţa IONului
- fac din el o hieroglifă cristică, iar din piesă un misteriu al mântuirii omenirii, prin depăşirea atitudinii
primitive, involutiv-spirituale, a veterotestamentarismului. De ce a scris I.L.Caragiale această piesă? Probabil
pentru că ea, şi nu altă piesă - nu este teatru, ci este BULETINUL IDENTITĂŢII SPIRITUALE A LUI
I.L.Caragiale. Căci I.L.Caragiale este ION Nebunul - adică cel ce cunoaşte dharma şi, chiar dacă vine în casa
omului, degradată până la casa-borboros - are tăria să privească borborosul şi să vadă dincolo de borboros.
Aşa, doar, se explică diferenţa între intoleranţa ştiutorului şi revelatorului încălcărilor dharmei (cf. şi
intoleranţa lui ION din povestirea Ion...) - scriitorul I.L.Caragiale - şi toleranţa, aproape excesivă, exprimată
(faţă de lumea lui alde Dragomir sau Anca) de către omul-I.L.Caragiale (iniţiatul lojei iohanice) - exprimată în
scrisorile către Al.Vlahuţă, unul dintre prietenii cu care a întreţinut o corespondenţă relativ abundentă.
Doar un membru al Lojei Iohanice Româneşti poate avea o atât de sintetică şi, în acelaşi timp, aparent
antitetică (dichotomică) viziune asupra lumii. O viziune care trădează SCHIZOFRENIA SACRĂ, de care suferă
orice iluminat spiritual, iniţiat. Dar, mai cu seamă, cel care a avut, poate, cea mai ingrată misiune: de a înregistra,
analiza, condamna, prin opera-Logos - încălcările dharmei cosmice de către poporul român - pentru ca,
apoi, cu concursul tuturor membrilor lojei iohanice (inclusiv el însuşi, I.L.Caragiale), să producă Yantrele
(gesturile ritualice) şi Mantrele (vibraţiile ritualice, restauratoare ale AUM-ului) necesare actului soteriologic,
exercitat asupra Neamului Românesc. Să păstreze, în Neamul Românesc, forţa “limpezitoare” a CREDINŢEI 16 :
“Frate Vlahuţă, în vremea asta aşa de tulbure, de acră şi de lipsită de orice credinţă, rostul literaţilor ar fi,
cred eu, s-o limpezească şi să-i inspire un pic de credinţă”.
prof. dr. ADRIAN BOTEZ, C. T. „Gh. Balş”-Adjud/ROMÂNIA
***
16 - Cf. I.L.Caragiale, Opere, vol.IV, Publicistică, EPL, Buc., 1965, p.466.
55