revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

III-“Pe San Giovanni, padrone mio!” - “Pe Sfântul Ioan, patronul meu!”(=Sfântul sub a cărui
ocrotire stau şi cu care mă identific). Într-un moment sacral, într-un spaţiu sacral - şi numele trebuie să-şi
reveleze sacralitatea: ION (Luca Caragiale) este, de fapt, Sacrul ION, al sacrei Loje a lui ION - Loja Iohanică
Românească, fixată (sacral!) în Nordul Moldovei (al Împărăţiei Verzi, a Paraschevei-Venus -
HIPERBOREEA).
*
Dar I.L.Caragiale şi-a mai marcat (într-un fel esenţial - diferit ca expresie) transpersonalitatea
onomastică: prin cristicul personaj ION, din drama Năpasta - unică dramă, unic personaj-misteriu al
transcenderii, sub masca sacră a Nebuniei.
Este evidentă confruntarea dintre preceptele Vechiului Testament – şi cele ale Noului Testament,
soluţionarea stării conflictuale şi restabilirea DHARMEI COSMICE realizându-se prin emergenţa preceptelor
Noului Testament:
a-se confruntă legea talionului, manifestă şi exprimată la nivelul principiului feminin acţionând în piesă
(Anca), dar consimţită, în mod tacit, şi de elemente din cadrul expresiei umane a principiului masculine
(Dragomir, Gheorghe) - cu cristicul autosacrificial al lui ION . Anca, total opacă la semnificaţia profundă,
revelatoare de esenţă, a gestului autosacrificial al lui ION - îi şopteşte “răspicat” lui Dragomir cel arestat prin
NĂPĂSTUIRE: “Dragomire, uită-te la mine (el o priveşte) – pentru faptă răsplată şi năpastă pentru
năpastă!” Ca şi pentru farisei şi saduchei, epifania lui Iisus Hristos nu are relevanţă pentru cei încrâncenaţi
asupra unui principiu al JUSTIŢIEI foarte strâmt înţeles - încorsetat de o logică sălbatică, joasă, meschină.
JUSTIŢIA, neechilibrată de MIZERICORDIE - naşte mari bulversări în cosmosul interior al personajelor
(fixaţii, coşmaruri, stări onirice etc.). Dragomir acceptă şi “achiesează” şi el la principiul Justiţiei Implacabile şi
fără dubletul armonizator, esenţial - al împăcării prin POCĂINŢĂ (aspect esenţial al MIZERICORDIEI divine)
: el aşteaptă, sub un chip sau altul, plata brutală, concret-materială, pentru uciderea rivalului în dragoste -
DUMITRU CIREZARUL. Iar Dumitru, la rândul său, intră în profundă stare de complicitate cu asasinul - prin
muşcarea/muşcătura braţului lui Dragomir - un fel de euharistie inversă - în care, în loc să se împărtăşească
din harul ceresc, prin Duh Dumnezeiesc - îi înseamnă pe cei doi cu semnul Veşnicei Dihonii, cu semnele
distinctive, pentru istoria umanităţii întregi - ale lui CAIN, respectiv ABEL.
b-ION apare ca NEBUNUL - cel care nu e situate în ordinea “firescului” (veterotestamentar) uman.
Picat din alte sfere, din alte rânduieli. Şi Iisus e categorisit de Ponţiu Pilat drept “slab la minte”. Căci aşa-zisa
“normalitate” umană nu poate accepta ek-stasis-ul, “ieşirea din pielea” umană, şi situarea în trans-personalitate -
ca pe ceva firesc, chiar necesar. ION vine cu două mituri fundamentale 8 :
I – MITUL BORBOROS-ULUI, prăpastia Gheenei (Prakrti) eterne: “Măi! …este la noi o ocnă
părăsită…În fund e o baltă neagră…Dacă arunci o piatră-n fund, numa, de departe, din inima pământului,
începe să auie, şi auie tot mereu, şi tocm-a doua zi tace, când zice Maica Domnului: destul” Această baltă,
însă, ca o expresie a NADIRULUI AXEI POLARE COSMICE - este doar pentru ilustrarea noţiunii de
CĂDERE LUCIFERICĂ, de cădere fără pocăinţă. Îi spune ION lui DRAGOMIR, în primă instanţă, sub şocul
aflării vinovatului (ADEVĂRAT!) de crimă: “Tu…eşti dracul! Dacă tu eşti dracul, de ce nu te duci să stai în
balta unde te-a gonit Maica Domnului?...or de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nut e întorci în fundul
iadului? De ce?“ Ultimul DE CE? - este sinteza dharmei cosmice: lumea este echilibrată polar prin situarea la
ZENITUL FIINŢEI – ARBORE SEPHIROTIC, a Cununii de Spini a Autosacrificiului ( ION îşi pipăie mereu
CAPUL - care-l doare - de fapt, se încredinţează permanent de persistenţa semnului misiunii sale
autosacrificiale: CUNUNA DE SPINI de pe cap, Cercul Larg (nu “Cel Strâmt!”) al înţelegerii semnificaţiilor
Arborelui Sephirot - Arborelui Cosmic al Vieţii Spirituale) - şi, la NADIR, de prezenţa triadei demonice
(care trebuie supusă operaţiei alchimice de transfigurare spirituală): Borboros (balta neagră)-Pustiu (pustiirea de
conştiinţă asupra lui Dumnezeu cel Viu) – Fundul Iadului (punctul de unde, prin transfigurare spirituală,
urmează, cu necesitate, URCAREA PRIN FÂNTÂNA CU APĂ VIE, la Lumina Feţei lui Dumnezeu).
II-În faza a doua a discursului său către Dragomir, ION dezvoltă MITUL AUTOSACRIFICIULUI
NECESAR (pentru transfigurarea lumii): îi spune lui Dragomir despre cel care a păcătuit maxim, ucigându-şi
tatăl şi băgându-l, “cu năpastă”, la ocnă, pe fratele său.Dar ucigaşul a înţeles misterul MIZERICORDIEI
DIVINE ŞI MISTERUL EUHARISTIEI: 1 – “Vezi ce l-a învăţat pe el Maica Domnului, să vie la ocnă şi să
spuie:eu am răpus pe taica, lui neica să-i daţi drumul, că nu e vinovat” - şi, despre acelaşi 9 : “E unul la noi la
ocnă...Ce om bun, vere! Cum mă miluieşte el pe mine: mănâncă numai o fărâmiţă şi tainul lui mi-l dă mie!”
8 - Cf. I.L.Caragiale, Teatru, Ed. Facla, Timişoara, 1983, p. 220.
9 - Cf. I.L.Caragiale, op. cit., p. 221.
53