revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

TALPA care ar afunda SÂMBURELE - ar fi asimilabilă TĂLPII IADULUI, borboros-ului. Traducerea
exoterică a textului ar fi: “Stăpâne, scoate de sub talpa TA (care, din TALPĂ CU CARE CALCĂ Iisus pre
Moarte - se poate transforma în talpa-temelia borboros-ului şi diluviului fără contenire) - SÂMBURELE
- şi LASĂ-L SĂ PLUTEASCĂ PE APE - pentru a resorbi, treptat, fenomenalul (diluviul) şi a se întări în luz -
lumina secretă divină, sâmburele indestructibil al fiinţei.
Dacă tot se face trimiterea la Evul Mediu-Renaştere şi la Francesco Morosini, - dogele care, la Naxos
(insulă grecească) i-a zdrobit pe turci (demonii întunericului) - să spunem şi că SÂMBURELE (miezul
migdalei) simbolizează, esoteric, pe MAICA ÎNDURĂRII, a Şansei Soterilogice a Omenirii. Pe Fecioara Maria:
“o aureolă în elipsă înconjoară uneori pe Maica Domnului, în reprezentările picturale”(cf.Jean Chevalier/Alain
Gheerbrant, Dicţionar de simboluri,vol.II, p.304).
Să nu scăpăm din vedere esenţialul. Recapitulăm şi completăm:
a – e stare de diluviu expiatoriu pentru omenire (migdala este vulva Yoni, despre care Upanishadele
spun că este simbolul apelor cosmice şi al agitaţiei învârtejite a posibilităţilor infinite ale esenţialităţii” 7 ;
b – diluviul este cauzat, se pare, de degenerarea Logos-ului: Amicul X, la clătinarea gondolei-trăsură
(Carul Lumii), în stare dionysiacă, stâlceşte ciudat cuvântul ALCOOL (care, în tradiţie alchimică, este identic cu
VITRIOL ): “ac’cololului”.Dar dacă starea dionysiatică este una cu finalitate soteriologică, iar AMICUL X
(Ciudatul Necunoscut...) nu voia să spună, oare, ALCOOL - ci, prin clătinarea-răsturnarea CARULUI LUMII
(ceea ce, pe româneşte, se cheamă NAŞTERE-RENAŞTERE INIŢIATICĂ A LUMII) a vrut să indice
PARADISUL LUI DUMNEZEU - adică, mai “concret”: ACOLO-AL-LUI? Oare n-avem dreptul să-l bănuim
pe I.L.Caragiale a fi Stăpân Deplin asupra Logos-ului Secret (Ocult, Mascat)? Dovezi ale stăpânirii Logos-ului,
de către triada Eminescu-Caragiale-Slavici, le avem încă de la ziarul Timpul, unde creaseră o gondolă-arcă a
Logos-ului, o Carte Ocultă a Lumii Româneşti (cf. cartea noastră anterioară, Ion Creangă - PARAŞABDA…).
c – Diluviul este ridicat la rang de OPERAŢIE ARISTOCRATICĂ (“Veneţia patricienilor”). Şi, care, se
cuvine să uităm că ALCHIMIA se numeşte ARTA REGALĂ şi CALEA REGALĂ?
d – VENEŢIA ALCHIMICĂ (dogele Francesco Morosini a fost el însuşi iniţiat alchimist, iar victoria de
la Naxos a fost o operaţie alchimică) este transfigurată în MOLDOVA ALCHIMICĂ (doar se ştie bine că
alchimiştii desfiinţau dimensiunile profane - şi re-creau un Centru Spiritual al Lumii: în cartea noastră Ion
Creangă - PARAŞABDA... demonstrăm, pe urmele lui VASILE LOVINESCU, faptul că Centrul Spiritual al
Lumii, Ierusalimul Ceresc, este MOLDOVA). “Munteanul” I.L.Caragiale nu uită de acest lucru. Dar de unde l-ar
şti - dacă n-ar aparţine lojei iohanice a AMINULUI(EMINESCU), care este lojă întru LOGOSUL MOLDAV?
e – Ploaia nu stârneşte nelinişti - ci PACE: I.L.Caragiale şi AMICUL X, situaţi în gondolă (Trăsura-Car
al Lumii, “diminutivată”sacral la nivel de sâmbure-arcă a Lumii)se sărută, SUB SEMNUL MASLINULUI şi al
CUECUBEULUI. Avertimentul esoteric adresat de I.L.Caragiale, Amicului X are drept răspuns: I – o atitudine
magnifică, II – pe fondul unei sărutări care anulează spaţialitatea profană: “smulge cu vârful degetelor o sărutare
unsuroasă, de pe buze” - SMULSUL sărutării este SMULGEREA RĂDĂCINII TERESTRE a SĂRUTĂRII -
pentru a o reda unsului-unsurosului Logos al Buzelor (Logos al MIRULUI-UNGERE-mirungere).
Magnificienţa este şi de Stăpân-Patrician al Carului Lumii-Sâmbure, şi de Mag-Stăpân al Secretelor Duble (ale
apelor primordiale şi ale Sâmburelui Soteriologic Etern-Prototipul Adam Protogonos).
f – În definitiv, gondola, sinecdocă a Carului Lumii, cuprins în vârtejul apelor cosmice, al “agitaţiei
învârtejite a posibilităţilor infinite ale existenţei” - este şi sinecdocă a LOJEI SPIRITUALE IOHANICE. Dar,
atunci, de ce sunt doar DOI în gondolă-arcă - şi nu 3+1 (Maestrul+Ucenicii)? Pentru că, pur şi simplu, Amicul
X (Ciudatul necunoscut, purtând iniţiala grecească a lui Hristos) îi conţine, rezumativ, pe Maestrul Amin, pe
ION-ul Orfeu al Crengii de Aur şi pe Slava-Slavici al Topicii Cosmice. A rămas, ca o contrapondere a treimii
benefice - I.L.Caragiale, agentul de relevanţă a maleficului din lume. Dualitatea sacră din gondolă este una
compensatorie, iar nu exhaustivitate cosmică.
g – În fine, să marcăm lucrul cel mai important, cauza pentru care am deschis discuţia despre apartenenţa
lui I.L.Caragiale la Loja Iohanică Românească: în acest final de schiţă, doar trei elemente lingvistice sunt
subliniate de I.L.Caragiale, prin italice (ca formă, dar două dintre ele şi ca LIMBĂ...) - şi toate trei ţin de
sacralitate:
I-“ac'cololului” – pe care noi l-am descifrat în chip de mesaj al lui Dionysos-Orfeu-Iisus:
ACOLO-AL-LUI=PARADISUL;
II-“bătrânul său palazzaccio” – Palatul Mic - pentru că e văzut din perspectivă umană - iar
omul e departe de a fi izbăvit şi, deci, vede Paradisul Mic-Departe, ca perspectivă. CEL BĂTRÂN, de deasupra
Diluviului – rămânând, mereu - Paradisul…
7 - Cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, op.cit., vol. II, p.304.
52