revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

altor instituţii publice şi private s-a făcut în perioada 23 – 27 iulie 1917, însumând 24 de vagoane, din care trei
reprezentau valorile Băncii Naţionale. 21
Dezastrul de la finele anului 1916, când guvernul şi toată administraţia ţării s-au retras la Iaşi, a reprezentat
pentru Regină o grea piatră de încercare. 22 Gesturile sale umanitare au avut rolul de a mai atenua pe cât posibil
suferinţele şi nevoile românilor. Va lua parte efectiv la constituirea ambulanţelor şi spitalelor militare pentru răniţii
de pe front.
Anul 1917 avea să fie unul din cei mai grei ani pentru întregul popor român. Au loc marile bătălii de la
Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, unde ostaşii noştri s-au acoperit de glorie. Era în joc fiinţa neamului românesc.
Referindu-se la bătălia de la Mărăşeşti, unul din adversarii noştri, şi anume Generalul german von Morgen va
nota în memoriile sale: „împotrivirea românilor a fost neobişnuit de dârză şi s-a arătat prin 61 de
contraatacuri în cursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupte cu baioneta, care au pricinuit
germanilor pierderi foarte grele.’’ 23 Trebuie menţionat faptul că, în acea vară fierbinte a anului 1917, pe
teritoriul României se găsea una din cele mai importante concentrări de forţe militare din Primul Război
Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie şi 19 de cavalerie, totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane,
923 de baterii de artilerie. Efectivele umane însumau aproximativ 800.000 de combatanţi şi 1.000.000 rezerve.
Pentru Regină, a fost anul deznădejdei, al greutăţilor şi al speranţelor năruite. Cu toate acestea, reuşeşte să
treacă pragul disperării, forţa sa mobilizatoare triumfând. Cuvintele sale descriu cel mai bine starea sa de spirit:
“Păstrez întreaga credinţă în dreptatea cauzei noastre şi în victoria ei finală, singurul lucru care mă
împiedică de a striga tare cu durere. "Ţara mea" va fi ţara mea chiar şi dacă o soartă prea tare pentru mine
mă va smulge de pe ultima bucăţică de pământ. Simt că mă voi întoarce. Trebuie să mă întorc"(Nicolae
Iorga, Regina Maria, Ed. "Portile Orientului", Iasi, 1996, Pag.112)
Generalul Brethelot notează în memoriile sale: "Regina Maria mă primeşte cu un zâmbet fermecător,
înconjurată de fiicele ei, prinţesele Elisabeta şi Mărioara, şi de doamnele de onoare. Sunt obligat să reiau
aceeaşi temă şi să enunţ din nou raţiunile care mă determină să fiu încrezător. Dacă descurajarea cuprinde şi
Curtea, nu mai e nimic de sperat.
De acolo trebuie să plece Încrederea şi Credinţa. Descopăr cu plăcere un ecou în vorbele Reginei, e de bun
augur !" (Gen. Henri Berthelot, Jurnal si Corespondenta 1916-1919, Presa Universitara Clujana, 2000, pag
71,) 24
Zi de zi, înfruntând cele mai grele condiţii, inclusiv epidemia de tifos, aceasta s-a aflat prin spitalele pline
cu soldaţii răniţi întorşi de pe front, sprijinindu-i moral şi material. Ulterior, avea să noteze în jurnalul său: ,,Din
zori până în amurg umblam printre ei, pretutindeni, oriunde ar fi fost, prin orice murdărie sau primejdie de
infecţie. Niciodată nu mi-am astupat urechile în faţa unui strigăt de ajutor’’. (Regina Maria, Povestea vietii
mele, Editura Eminescu, Bucuresti, 1991, vol III, p 178). Constantin Argetoianu avea să noteze în memoriile
sale: “ în perioada 1914-1918, a fost cât a putut mai mult în mijlocul celor care aveau nevoie de mângâiere. O
găsim în tranşee printre combatanţi; o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare; printre răniţi, printre
bolnavi; o găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă bine. N-a cunoscut frica de gloanţe sau de
bombe, cum n-a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa des inutile
provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria a dat astfel, dovadă de mai mult patriotism cât ar fi încăput
într-un român adevărat”. 25
21 Propunerea a venit din partea Ministrului de Finante de atunci Nicolae Titulescu. In anul 1956 o parte a tezaurului a fost restituit Romaniei ca
semn de bunavointa din partea guvrenului sovietic fata de regimul comunist de la Bucuresti. In prezent, restituirea Tezaurului Romaniei ramane o
problema sensibila in ceea ce priveste relatiile Romaniei cu Rusia.
22 La sfârşitul lui noiembrie 1916, trupele germane ocupă Bucureştiul. Capitala ţării se mută temporar la Iasi. O mare parte a ţării se afla sub
ocupaţia trupelor germane. În toamna aceluiaşi an, cel de-al şaselea copil al Reginei Maria, principele Mircea (3 ani), moare de febră tifoidă.
23 Gen. Kurt von Morgen, Comandantul Corpului 1 Rezervâ german în bâtâlia de la Mărăşeşti.
24 Gen Henri Berthelot, 1861-1931, Şeful Misiunii Militare Franceze la Bucureşti in 1917. A fost membru de onoare al Academiei Române.
25 C-tin Argetoianu, 1871-1952, om politic român, diplomat şi prim ministru al României în anul 1939. Moare în închisoarea Sighet, fiind
întemniţat din ordin al regimului comunist, fârâ a fi judecat.
89