revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

***
Secvenţa I
Lumea mea e o lume pipăibilă
cu privirea , cu buricele degetelor ,
cu pieptul doritor , cu picioarele
mărşăluind pe mapamond ,
colea , în parcul de vis a vis.
Pipăi conturul ochilor şi fruntea
şi nasul îl încercuiesc şi buzele palid arcuite.
Oglinda mă pipăie şi ea .
-Tu , dragă , ai început să m-arăţi cu şanţuri.
Tu ştii să minţi?
Pipăi obrazul , îl ciupesc , mă joc cu el.
Oasele mele nu ştiu ce fac , muşchişorii cam
dispar , unde se duc?
Dar sângele îl pot pipăi? Îl simt cum
tresare în corp : inimă de putregăi , precum
al unui plop din apropiere , pe care-l pipăi
cu braţele – brăţară argheziană .
Eu îi dau eşecurile mele , el îmi dă seva
speranţei în fiece primăvară .
Pipăi interiorul unui butoi cu cepuri .
Al lui Diogene? E interesant de trăit acolo
(fără cepuri ) să intri şi să ieşi când vrei .
Pipăi spaţiul şi încă zâmbesc.
Secvenţa II
PIPĂI SPAŢIUL CU ZÂMBETUL
***
TEO CABEL, Buzău/ROMÂNIA
ÎNTREBARE
M-a întrebat cu ce
mă –mbrac la balul,
stelelor,
mascat,
cu inimi de gheață
dar,
ceasul ațipea între tic și tac
pe acolo am văzut cum
se furisează amintirile...
M-a întrebat iar cu ce,
mă îmbrac ,
„cu mîna în buzunar” , am zis
17.12.2011
Cuvinte cu boxele oprite.
Un tren în viteză ,
Eurostar
Fără pauze , fără semne de punctuație.
***
TĂCERILE
Azi noapte-n vis o umbră mă-nsoţea prin clasele
pe unde-am fost cândva . Şi sălile erau la fel şi
tovarăşii mei de studiu erau acolo , tăcuţi ,
indiferenţi.
Mă gândeam la o cifră mai mică a anilor mei
şi zâmbeam.
-Doamna profesoară , ce mai faceţi ? zicea unul ,
vă gândiţi la tinereţea dumneavoastră , aşa-i?
Zâmbeam...Nu-mi întrerup zâmbetul ,
mă trezesc cu el pe faţă şi mă minumez :
nicio diferenţă între vis şi realitate ,
doar anii , anii mei mai mulţi.
Îmi pipăi zâmbetul – povară , însoţitor de-o viaţă .
Îmi pipăi obrazul vesel înălţat ,
cu pecetea pe care i-o pune zâmbetul ,
exerciţiu benefic al pipăirii.
***
Pipăi spaţiul cu zâmbetul ,
care se lipeşte de lucruri şi le dă Viaţă-
mişcare , îndelungă lucrare-
-zâmbetul-
și am văzut iar amintirile,
nu se furișau,
făceau de planton,
în trei schimburi.
Cineva încerca să-și topească gheața
sufletului
la focul propriilor cuvinte...
de gheață carbonică,
ce fel de îngeri știu să facă asta?
eram fericit, îmbrăcat cu mâna în buzunar .
un zâmbet stătea de pază la poarta orizontului.
Uși pe care nu aștepta să ți le deschidă nimeni.
Dacă ți le deschide cineva
Întotdeauna primul este Dumnezeu
Și nu te umilește cu prezența lui,
Îți trimite un prieten.
76