revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

“Surâsul său luminos a strălucit în tenebrele Primului Război Mondial, Maria a României s-a remarcat prin
eroism şi majestate. Ea a fost mama răniţilor şi sufletul României’’- cf. Philippe Delorme
Personalitate marcantă a istoriei României, Regina Maria (1875-1938), este unul din corifeii
înfăptuirii României Mari. Străină într-o ţară străină, a dovedit ca şi unchiul ei Regele Carol I, un real interes
pentru problemele ţării şi nevoile acesteia, fapt ce i-a atras dragostea poporului său care a supranumit-o ,,regina
soldat” sau “mamă a răniţilor”.
Principesa Maria s-a născut în 29 octombrie 1875, la Estwell Park în Kent, ca fiică a ducelui
Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, şi a ducesei Maria Alexandrovna, singura fiică a Ţarului
Alexandru al II-lea. Prin urmare, Prinţesa Maria era nepoata Regelui Edward al VII-lea şi verişoară primară a
Ţarului Nicolae al II-lea şi a Regelui George al V-lea.
În zorii zilei de 4 februarie 1893, Prinţul Moştenitor Ferdinand, şi Principesa Maria de Marea Britanie şi
Irlanda, sosesc la Bucureşti, de la Castelul Sigmaringen din Germania, unde la 29 decembrie, cei doi se
căsătoriseră 17 .
Fire neconformistă, principesa Maria, va intra la scurt timp dupa venirea în ţară, în gura presei şi a opiniei
publice, datorită unor scandaluri amoroase, sfidând etica de la curtea regală 18 . Aceste lucruri au dus la răcirea
relaţiei principesei cu unchiul său regele Carol, dealtfel o fire foarte rigidă şi cazonă.
Mai târziu (1914), devenind regină, avea să se destăinuie la căpătâiul marelui ei unchi:,, Nu te teme
unchiule, iţi vom duce vitejeşte opera mai departe… Da, unchiule, voi încerca să fiu cum ai fost tu,
credincioasă până la moarte, să-ţi iubesc ţara cum ai iubit-o atâţia ani îndelungaţi; cu Voia Domnului îţi vom
duce opera fără a ne teme’’ 19 .
A fost un artizan înfocat al intrării Romaniei în război de partea Antantei, în vederea unirii provinciilor
româneşti cu patria mamă. La 17 august 1916, România intra în război alături de Antanta. Avea să fie una din
cele mai importante decizii din toată istoria poporului nostru. România avea să mobilizeze un număr de
1.083.000 de soldaţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 45 de ani, aproximativ 15% din totalul populaţiei sale.
Regele Fredinand, adresează ţării următorul mesaj: “Români, Războiul care de doi ani a strâns tot mai
mult hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că, pentru viitor,
numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua
aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii lui. După vremi îndelungate de nenorociri şi grele
încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul
Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim
opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă, Unirea
românilor de pe cele două parţi ale Carpaţilor. De noi atârnă astăzi să scăpăm de stăpânirea străină pe fraţii
noştri de peste munţi şi de pe plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul de veci. În noi, în
virtuţile, în vitejia noastră, stă putinţa de a le da dreptul ca într-o Românie întregită şi liberă, de la Tisa până
la Mare, să propăşească în pace, potrivit destinelor şi aspiraţiile gintei noastre.’’(Kiriţescu C., Războiul pentru
Intregirea României 1916-1919, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti, 1989, vol I, p.390).
În noiembrie 1916, armatele Puterilor Centrale încep înaintarea, spre Valea Jiului şi Oltenia, ajungând în
Muntenia; la sud, trupele germano-bulgare trec Dunărea, îndreptându-se către Bucureşti. O ultimă încercare de
rezistenţă a trupelor române pe Neajlov este sortită eşecului. La 12 decembrie 1916 Consiliul de Miniştri aprobă
transferul Tezaurului Naţional către Rusia, iar la 12 - 14 decembrie, în gara din Iaşi acesta este îmbarcat şi sigilat
in 17 vagoane de tren având ca destinaţie finală Moscova 20 . Un al doilea transport cu valorile BNR precum şi a
17 Căsătoria a avut loc la castelul Sigmaringen, pe 29 decembrie 1892, ceremonia oficiind-se mai întâi după ritul catolic, apoi după cel anglican.
Regina Victoria a propus oficierea căsătoriei în capela Sfântului George, la Windsor, dar în urma discuţiilor dintre cele două Biserici pentru
întâietate asupra celebrării slujbei, regina a renunţat. Aceasta s-a datorat şi faptului că Vaticanul îi reproşa principelui catolic căsătoria cu o
protestantă.
18
Sunt cunoscute relaţiile acesteia cu Zizi Cantacuzino, Barbu Ştirbei, Ioan Andrei, Waldorf Astor, J.W. Boile. Presa română, dar şi cea
internaţională, au comentat pe larg despre aceste legături.
19
Regele Carol I moare la 27 sept. 1914 .
20
Consiliul care a aprobat transportarea tezaurului in Rusia era format din: Ion I.C. Bratianu, Victor Antonescu, Vintila Bratianu, Al.
Constantinescu, M. Perechide, C. I. Istrate, M.G. Cantacuzino, E. Costinescu, I.G.Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si Gh. Marzescu.
88