revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...
revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...
revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
“Surâsul său luminos a strălucit în tenebrele Primului Război Mondial, Maria a României s-a remarcat prin<br />
eroism şi majestate. Ea a fost mama răniţilor şi sufletul României’’- cf. Philippe Delorme<br />
Personalitate marcantă a istoriei României, Regina Maria (1875-1938), este unul din corifeii<br />
înfăptuirii României Mari. Străină într-o ţară străină, a dovedit ca şi unchiul ei Regele Carol I, un real interes<br />
pentru problemele ţării şi nevoile acesteia, fapt ce i-a atras dragostea poporului său care a supranumit-o ,,regina<br />
soldat” sau “mamă a răniţilor”.<br />
Principesa Maria s-a născut în 29 octombrie 1875, la Estwell Park în Kent, ca fiică a ducelui<br />
Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, şi a ducesei Maria Alexandrovna, singura fiică a Ţarului<br />
Alexandru al II-lea. Prin urmare, Prinţesa Maria era nepoata Regelui Edward al VII-lea şi verişoară primară a<br />
Ţarului Nicolae al II-lea şi a Regelui George al V-lea.<br />
În zorii zilei de 4 februarie 1893, Prinţul Moştenitor Ferdinand, şi Principesa Maria de Marea Britanie şi<br />
Irlanda, sosesc la Bucureşti, de la Castelul Sigmaringen din Germania, unde la 29 decembrie, cei doi se<br />
căsătoriseră 17 .<br />
Fire neconformistă, principesa Maria, va intra la scurt timp dupa venirea în ţară, în gura presei şi a opiniei<br />
publice, datorită unor scandaluri amoroase, sfidând etica de la curtea regală 18 . Aceste lucruri au dus la răcirea<br />
relaţiei principesei cu unchiul său regele Carol, dealtfel o fire foarte rigidă şi cazonă.<br />
Mai târziu (1914), devenind regină, avea să se destăinuie la căpătâiul marelui ei unchi:,, Nu te teme<br />
unchiule, iţi vom duce vitejeşte opera <strong>mai</strong> departe… Da, unchiule, voi încerca să fiu cum ai fost tu,<br />
credincioasă până la moarte, să-ţi iubesc ţara cum ai iubit-o atâţia ani îndelungaţi; cu Voia Domnului îţi vom<br />
duce opera fără a ne teme’’ 19 .<br />
A fost un artizan înfocat al intrării Romaniei în război de partea Antantei, în vederea unirii provinciilor<br />
româneşti cu patria mamă. La 17 august 1916, România intra în război alături de Antanta. Avea să fie una din<br />
cele <strong>mai</strong> importante decizii din toată istoria poporului nostru. România avea să mobilizeze un număr de<br />
1.083.000 de soldaţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 45 de ani, aproximativ 15% din totalul populaţiei sale.<br />
Regele Fredinand, adresează ţării următorul mesaj: “Români, Războiul care de doi ani a strâns tot <strong>mai</strong><br />
mult hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei şi a învederat că, pentru viitor,<br />
nu<strong>mai</strong> pe temeiul naţional se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua<br />
aşteptată de veacuri de conştiinţa naţională, ziua unirii lui. După vremi îndelungate de nenorociri şi grele<br />
încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul<br />
Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim<br />
opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit nu<strong>mai</strong> pentru o clipă, Unirea<br />
românilor de pe cele două parţi ale Carpaţilor. De noi atârnă astăzi să scăpăm de stăpânirea străină pe fraţii<br />
noştri de peste munţi şi de pe plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul de veci. În noi, în<br />
virtuţile, în vitejia noastră, stă putinţa de a le da dreptul ca într-o Românie întregită şi liberă, de la Tisa până<br />
la Mare, să propăşească în pace, potrivit destinelor şi aspiraţiile gintei noastre.’’(Kiriţescu C., Războiul pentru<br />
Intregirea României 1916-1919, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti, 1989, vol I, p.390).<br />
În noiembrie 1916, armatele Puterilor Centrale încep înaintarea, spre Valea Jiului şi Oltenia, ajungând în<br />
Muntenia; la sud, trupele germano-bulgare trec Dunărea, îndreptându-se către Bucureşti. O ultimă încercare de<br />
rezistenţă a trupelor române pe Neajlov este sortită eşecului. La 12 decembrie 1916 Consiliul de Miniştri aprobă<br />
transferul Tezaurului Naţional către Rusia, iar la 12 - 14 decembrie, în gara din Iaşi acesta este îmbarcat şi sigilat<br />
in 17 vagoane de tren având ca destinaţie finală Moscova 20 . Un al doilea transport cu valorile BNR precum şi a<br />
17 Căsătoria a avut loc la castelul Sigmaringen, pe 29 decembrie 1892, ceremonia oficiind-se <strong>mai</strong> întâi după ritul catolic, apoi după cel anglican.<br />
Regina Victoria a propus oficierea căsătoriei în capela Sfântului George, la Windsor, dar în urma discuţiilor dintre cele două Biserici pentru<br />
întâietate asupra celebrării slujbei, regina a renunţat. Aceasta s-a datorat şi faptului că Vaticanul îi reproşa principelui catolic căsătoria cu o<br />
protestantă.<br />
18<br />
Sunt cunoscute relaţiile acesteia cu Zizi Cantacuzino, Barbu Ştirbei, Ioan Andrei, Waldorf Astor, J.W. Boile. Presa română, dar şi cea<br />
internaţională, au comentat pe larg despre aceste legături.<br />
19<br />
Regele Carol I moare la 27 sept. 1914 .<br />
20<br />
Consiliul care a aprobat transportarea tezaurului in Rusia era format din: Ion I.C. Bratianu, Victor Antonescu, Vintila Bratianu, Al.<br />
Constantinescu, M. Perechide, C. I. Istrate, M.G. Cantacuzino, E. Costinescu, I.G.Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si Gh. Marzescu.<br />
88