revista contraatac, numarul 28-mai 2012 - CETATEA LUI BUCUR ...

Ambasadorul Franţei, Contele Saint-Aulaire, scrie: “În fiecare dimineaţă, regina, în uniformă de
infirmieră, însoţită de o doamna de onoare şi de un grup de brancardieri voluntari se ducea la gară pentru a-i
primi pe răniţi. Uneori, când se deschidea uşa unui vagon, se constata că nimeni nu mai mişca. Soldaţii răniţi
sau refugiaţii bolnavi au murit de frig. Regina şi femeile cele mai elegante ale societăţii româneşti înfruntă
moartea şi, ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depăşesc oboseala unei zile, nu de opt ore, ci a unei zile
care se întinde până noaptea târziu.”
Participă la întruniri cu membrii guvernului, are chiar diverse consfături şi informări cu generalii armatei
între care Constantin Prezan, Alexandru Averescu, Traian Moşoiu şi Ieremia Grigorescu. Acestora le insufla atât
prin tăria sa de caracter cât şi prin propria-i personalitate, imboldul necesar pentru a continua lupta mai departe.
Totodata, Regina Maria duce o intensă activitate de propagandă naţională în rândul soldaţilor de pe front,
îmbărbătându-i prin diverse articole publicate în ziarele ce ajungeau în prima linie. În acelaşi timp, continua
inspectarea unităţilor militare încartiruite în oraşele Moldovei. Dezmembrarea armatei imperiale ruse care lupta
pe frontul de est a avut un impact devastator asupra reginei. Considera acest fapt un act de ,,mare trădare’’. 26 Se
deplasează pe front şi încearcă să îmbărbăteze trupele ruseşti în pofida propagandei din ce în ce mai intense a
bolşevicilor. Trupele ruse, influenţate de un puternic curent comunist, crează lângă Iaşi un grup reacţionar ce
avea drept scop înlăturarea regelui Ferdinand, asasinarea comandantului Scerbacev, precum şi instituirea unui
regim sovietic în România. La 21 decembrie trupele reacţionare pun la cale un complot împotriva comandantului
rus, care eşuează. Acesta cere sprijinul Armatei Române pentru a distruge această facţiune comunistă. Guvernul
aprobă cererea, urmând ca trupele române să-i dezarmeze pe soldaţii ruşi, expediindu-i peste Prut, fapt care a
determinat intrarea României în conflict deschis cu noua putere bolşevică de la Petrograd, aceasta dispunand
arestarea reprezentantului României în capitala rusă, Constantin Diamandi.
O anecdotă spune că la vederea reginei, un soldat rus rănit exclamă: ”Dacă am fi avut o împărăteasă ca
tine, am fi păzit-o şi am fi murit pentru ea”.
Regina Maria va continua buna tradiţie a predecesoarei sale, publicând lucrări atât în presa vremii cât şi în
străinătate. Una dintre lucrările de referinţă ale Reginei Maria este lucrarea intitulată "Ţara mea", scrisă în anul
1917 şi tipărită la Iaşi. Tradusă din limba engleză de Nicolae Iorga, cartea a fost scrisă la cererea presei
britanice, care dorea să cunoască atmosfera şi viaţa din ţara noastră. Regina a oferit în cele două volume ale cărţii
informaţii despre întregul teritoriu al României, geografie, viaţa economică şi socială, dar şi despre cultura şi
obiceiurile românilor.
Având calitatea de înaltă patroană a Crucii Roşii, Regina Maria instituie în anul 1917, Ordinul Crucea
Regina Maria. Ulterior, prin strădaniile sale avea să înfiinţeze o şcoală de infirmiere, inaugurarea având loc la
13 noiembrie 1930, la sediul Societăţii Crucea Roşie.
După încheierea războiului, la insistenţele Regelui, va pleda în mod strălucit cauza României în faţa
Aliaţilor la Conferinţa de Pace de la Paris. 27
Înzestrată cu o vastă inteligenţă, dar şi cu o bogată cultură politică, ea a reuşit ceea ce întreaga delegaţie a
guvernului României a eşuat: să demonstreze prin argumente atât istorice, geografice, militare dar şi politice
dreptul românilor din provinciile istorice de a se uni cu patria mamă. Sacrificiul ostaşilor români însumând
339.117 morţi, 299.000 grav răniţi şi 116.000 prizonieri sau dispăruţi, pe fronturile primului război mondial nu a
fost în zadar. Bun prieten al Reginei, marele istoric Nicolae Iorga, reuşeşte poate cel mai bine să zugrăvească pe
cât se poate de succinct portretul acesteia: "Niciodată, desigur, o Regină n-a impus mai mult în afară de
rangul ei suprem. Regalitatea vitejiei şi milei de oameni o fac să poarte totdeauna o coroană nevăzută, care e
mai scumpă decât toate juvaierele lumii.
În amintirea vremurilor, Regina Maria va rămâne, mai presus de toate marile ei însuşiri şi strălucitele ei
talente, ca însăşi voinţa neînfrantă care a smuls împrejurărilor vitrege împlinirea unităţii naţionale. " (Nicolae
Iorga, Regina Maria, Ed. Portile Orientului, Iasi, 1996, pag.132)
În cuvintele de adio din testamentul său, Regina Maria nu pierde ocazia să evoce pentru ultima oară
dragostea faţă de poporul său, din clipa când a păşit pentru întâia dată pe pământ românesc:
.,,Ţării mele şi Poporului meu, când veţi ceti aceste slove, eu voi fi trecut pragul tăcerii veşnice, care
rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te
mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la
26 La 7 noimbrie 1917, bolşevicii răstoarnă Guvernul Provizoriu rus, având ca intenţie declarată, încheierea păcii cu Puterile Centrale. În 5
decembrie, la Brest-Litovsk, se semnează armistiţiul între Rusia şi Puterile Centrale, trupele române rămânând singure în faţa unui adversar cu
mult superior atât numeric cât şi ca înzestrare. Neavând altă soluţie, România acceptă armistiţiul.
27 La 11 apr. 1919, la Paris are o intrevedere cu presedintele S.U.A. Wilson. De asemenea se întâlneşte cu preşedintele Frantei, Georges
Clemenceau, în faţa căruia pledează în mod strălucit cauza tării sale. Acesta nu recunoştea revendicările teritoriale ale României, datorită păcii
separate de la finele lui 1917.
90