Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

16 Nicolae Edroiu 4
mai insistent că ele nu trebuie să se mai repete, că societatea umană le
poate împiedica izbucnirea şi derularea.
Există o particularitate, o caracteristică a evenimentelor,
faptelor şi proceselor istorice în societatea omenească, anume aceea că
ele sunt fenomene de succesiune. Faţă de faptele naturale, considerate
de repetiţie, a căror producere şi desfăşurare urmează legităţi strânse,
faptele din societate au încărcătură umană, sunt deopotrivă produs mai
mult sau mai puţin conştient al grupurilor de oameni participante la
creaţia istorică. Prin evoluţiile în timp, societatea umană acumulează
bunuri materiale şi experienţă istorică, se corelează mai bine cu natura
şi fenomenele acesteia. Faptele produse în societate sunt, în acest fel,
de succesiune, de consecinţă, nu se produc întocmai dintr-un timp în
altul şi nici dintr-un loc în altul.
Dar experienţa creaţiei umane poate oferi o mai bună orientare
în privinţa participării la procesele istorice ulterioare.
În alt rând, gândirea istorică a urmat evoluţia generală a
filosofiei despre natură, om şi societate, ea încadrându-se în marile
etape de evoluţie ale acesteia. Este parte contributivă şi propulsoare a
gândirii umane în general, aducând şi aici din sfera tuturor domeniilor
şi ştiinţelor fundamentale atât istoricul evoluţiei naturii şi a societăţii
umane, cât şi istoria ştiinţelor care le cercetează, reconstituie şi
interpretează.
Rezultă odată mai mult importanţa deosebită pe care Istoria, ca
realitate trecută, cu suma de experienţă umană, cât şi Istoriografia, ca
ştiinţă a reconstituirii trecutului, le au în Lumea Contemporană.