CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
88 Aurel Teodor Codoban 8<br />
nevoie <strong>de</strong> teorii abstracte, <strong>de</strong> învăţare digitală, ci se învaţă, dacă putem<br />
folosi acelaşi cuvânt pentru realităţi atât <strong>de</strong> diferite, prin analogie,<br />
adică empiric şi imediat, aşa cum se <strong>de</strong>scoperă procedura <strong>de</strong> lucru la<br />
calculator sau la alte instrumente electronice digitale, prin încercări şi<br />
eşecuri. În comunicare – un<strong>de</strong> totul e, poate nu atât empiric, cât<br />
procesual şi imediat – contează mai ales experienţa efectivă imediată<br />
(performanţa) şi nu speculaţia teoretică <strong>de</strong>taşată, distanţată şi<br />
ulterioară (competenţa), mai mult muzica pe care o poţi cânta, <strong>de</strong>cât<br />
cea pe care o poţi asculta!<br />
Aparţine culturii orale nevoia <strong>de</strong> a ţine minte întreaga tradiţie.<br />
Cultura <strong>de</strong> erudiţie însă a fost legată <strong>de</strong> referirea la tradiţie şi <strong>de</strong><br />
necesitatea dovezii logice – trebuie să poţi indica provenienţa, trebuie<br />
să dai citatul. Pe când acum nu există <strong>de</strong>cât fluxul comunicării,<br />
neîntrerupt <strong>de</strong> nevoia unor dovezi exterioare. Putem recunoaşte şi<br />
diferenţia cunoaşterea şi comunicarea prin aceea că, în cazul<br />
procesului comunicării, fluxul este continuu şi autosuficient, nu face<br />
recursuri exterioare şi e mai mult analogic <strong>de</strong>cât digital; invers, pentru<br />
procesul cunoaşterii. Metalimbajul caracteristic cunoaşterii apare<br />
odată cu Renaşterea, dar mai ales cu Reforma şi Contra-reforma,<br />
adică odată cu cultura <strong>de</strong> erudiţie produsă <strong>de</strong> întâlnirea, graţie elitei<br />
intelectuale occi<strong>de</strong>ntale a erudiţilor, dintre cultura occi<strong>de</strong>ntală şi<br />
cultura antică şi întreţinută <strong>de</strong> învăţământ. Acum însă, odată cu<br />
globalizarea, noua întâlnire dintre cultura europeană şi culturile extraeuropene<br />
pare să <strong>de</strong>vină, graţie semnelor analogice, imagini în primul<br />
rând, directă şi <strong>de</strong>stinată omului <strong>de</strong> masă, nu elitei intelectuale,<br />
produse <strong>de</strong> învăţământul european mo<strong>de</strong>rn. Mediile analogice <strong>de</strong><br />
acum nu mai au nevoie <strong>de</strong> cunoaşterea <strong>de</strong> erudiţie pentru că, la fel ca<br />
tot ceea ce ne înconjoară, sunt analogice şi autoinstructive şi<br />
funcţionează la o viteză – sau turaţie – mare. Erudiţia, citarea cu<br />
precizie în baza surselor, ţine <strong>de</strong> cărţi şi este industrială, dar îi lipseşte<br />
instantaneitatea consumului, cea care, la a<strong>de</strong>văratele mass media, duce<br />
la acceptare iraţională, pentru că nu acordă timp <strong>de</strong> asimilare <strong>de</strong>plină<br />
şi reflecţie conştientă completă.<br />
Dar <strong>de</strong> îndată ce acceptăm că în lumea noastră se petrece<br />
această trecere <strong>de</strong> la o cultură tăcută a cunoaşterii la o cultură a<br />
comuncării suntem îndreptăţiţi să schimbăm perspectiva analizei <strong>de</strong> la<br />
mo<strong>de</strong>lul semiotic al opoziţiei între digital şi analogic, sugerată <strong>de</strong>