Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

13 Excelenţa: necesitate, posibilitate şi realitate... 29
Adevărul este că ştiinţa a devenit una din cele mai importante forţe
motrice – unul din cele mai puternice motoare care propulsează societatea
şi structurile ei pe treptele scării istorice a progresului. Concomitent,
dezvoltarea mai rapidă a ştiinţei s-a impus, s-a afirmat şi se afirmă ca una
din legile obiective ale societăţii. Ştiinţa a devenit busola cu care societatea
omenească se orientează în universul social-economic şi natural şi îşi
cârmuieşte corabia pe învolburatele valuri ale timpului. În prezent,
Revoluţia ştiinţifică modială se desfăşoară cu o intensitate sporită.
Cu toate acestea, omenirea contemporană trăieşte şi se
confruntă cu o dilemă, cu un paradox evident: deşi ştiinţa a progresat
enorm şi a îmbogăţit într-o măsură deosebit de mare cunoaşterea
umană, omenirea nu a avut niciodată în istoria sa un număr aşa de
mare de probleme şi întrebări cardinale fără soluţii şi fără răspunsuri
corecte. În rândul cercetătorilor circulă convingerea potrivit căreia
soluţionarea unei probleme importante generează cel puţin două
probleme noi care aşteaptă să fie soluţionate.
Din câte se pare, nici excelenţa în general, excelenţa în afaceri,
şi pe un plan mai cuprinzător excelenţa în economie, în ştiinţă nu a
scăzut numărul problemelor şi al întrebărilor fără soluţii şi răspunsuri
este în prezent mai mare decât în trecut.
Pentru ilustrare, menţionăm cteva exemple.
Exemplul 1. Cum se explică faptul că din cele 1453 de companịị
care au fost în „Fortune 500” doar 11 au trecut testele foarte dure
impuse de studiul efectuat? În momentul de faţă, ne lipseşte un
răspuns unic şi cu un adevăr atestat, verificat şi legitimat ca atare.
Ceea ce avem acum în minte sunt câtevaipoteze ce urmează a fi
testate/verificate. Dintre acestea notăm:
a) exigenţele deosebit de înalte şi numărul mare de necunoscute
ale drumului pe care se înaintează spre excelenţa în afaceri;
b) insuficienta încredere în capacitatea de prevedere a viitorului
pe termen lung;
c) teama faţă de incertitudini şi riscurile mişcării economice
spontane;
d) cotele ridicate ale prudenţei economice în general;
e) atribuirea unei încrederi mai mari norocului, întâmplării;
f) tendinţele de politizare şi ideologizare excesivă a vieţii
economice şi sociale;