Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

292 Adrian Circa 8
persoane decât cele care aparţin cercului îngust al părţilor
contractante, este, în definitiv, dovada schimbării analizei relaţiei
contractuale. Acum, contractul nu mai are ca singur scop satisfacerea
aşteptărilor exprimate de către părţi, ci şi pentru a răspunde unui
obiectiv social. Este, din acest punct de vedere, mai puţin o miză
limitată participanţilor la setul de voinţe individuale, şi mai mult o
miză globală, şi anume, o funcţie de organizare socială” 9 . Cu privire la
terţi, aceştia trebuie să respecte obligaţiile asumate de părţi sub
sancţiunea angajării răspunderii delictuale. Această răspundere nu îşi
găseşte sursa în contract, ci în culpa pe care au comis-o când nu au
respectat un drept de a cărui existenţă au avut cunoştinţă, graţie
încheierii contractului. Printr-o decizie de îndrumare 10 , Curtea de
Casaţie franceză, în secţii reunite, în anul 2006, a statuat că terţul
poate invoca, pe fundamentul răspunderii delictuale, o neexecutare
contractuală, atâta timp cât această neexecutare i-a creat un prejudiciu:
– ca un element de interpretare;
– ca un argument de probă pentru a fundamenta în favoarea
terţului acţiunea în responsabilitate în cazul când ei suferă un
prejudiciu, având în vedere că, în anumite condiţii, acelaşi
fapt poate constitui o culpă contractuală faţă de partea
contractantă şi o culpă delictuală vis-a-vis de terţi.
În concluzie, neexecutarea sau culpa în executarea unui contract
comportă pentru contractantul în culpă consecinţe diferite faţă de părţi
sau faţă de terţi.
O problemă dezbătută în practica judiciară franceză este cu
privire la răspunderea civilă a părţilor contractuale faţă de terţi,
consemnată prin Hotărârea Besse, pronunţată de Curtea de Casaţie
franceză în anul 1991, prin care se considera că, având în vedere
principiul relativităţii, sub-contractantul nu este legat contractual de
9 O. DEBAT, Le contrat, source de responsabilité envers les tiers,
„Les petites affiches”, nr. 190, 2003, p. 3.
10 Cass. civ. (Arrêts des chambres civiles de la Cour de casation), Ass.
plén., 06.10.2006, nr. 05-13.255, citată de Ph. DELEBECQUE, F.-J.
PANSIER, Droit des obligations. Contrat et quasi-contrat, 4 ème éd., Litec,
Paris, 2007, p. 192.