Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

172 Ionuţ Isac 2
De pildă, un aspect neliniştitor putea fi chiar acela că
modalitatea marxistă a proiecţiei viitorului într-o paradigmă istoricistă
risca să nu poată fi întemeiată pe acţiunea coerentă a unor colectivităţi
şi popoare întregi. Această doctrină (în variatele ei „prelucrări” şi
„adaptări” la viaţa socială concretă, operate de generaţiile ideologilor
marxişti, leninişti, stalinişti, maoişti, ceauşişti, castrişti etc.) a rămas,
din multe puncte de vedere, străină şi ostilă, tocmai datorită
consecinţelor sale practice alienante (urmăriri, exproprieri abuzive,
arestări, deportări, internări în lagăre concentraţionare, execuţii
sumare ş.a.). Şi acum stârneşte mirarea optimismul sacrificial al
liderilor comunişti (de ieri şi de astăzi), întrucât „[…] covârşitoarea
majoritate a celor ce îşi concep viitorul în cadrul unei paradigme
istoriciste este alcătuită din subiecţi sociali care nu l-au studiat
niciodată pe Marx [decât în mod silit, obligatoriu – n. ns., I.I.] şi care,
cel mai adesea, nici nu au conştientizat întemeierea filosofică a stilului
personal de gândire şi de proiectare a vieţii proprii sau a viitorului
comunităţii din care fac parte.” 1 Desigur, învăţământul politicoideologic
destinat „maselor largi de oameni ai muncii” avea rolul de a
compensa integral acest deficit, cu o singură rezervă: fondul
emoţional-afectiv al indivizilor şi colectivităţilor, care, în pofida unor
eforturi deosebite făcute de autorităţile comuniste vreme de zeci de
ani, nu a putut fi complet şi iremediabil alterat. Deşi ştiau că oficial şi
public ei trebuie să se manifeste drept „oameni noi”, indivizii simţeau
că acest lucru nu trebuie să se întâmple, fapt pentru care păstrau în
intimitatea fiinţei lor calitatea de „oameni vechi”, pentru care gândirea
şi trăirea „normală” – deşi grav afectate de regimul politic în vigoare –
îşi păstrează rolul şi valoarea sa.
Cu toate acestea, regimurile comuniste au mizat foarte mult
tocmai pe psihologia maselor şi a indivizilor, pentru a le înlănţui într-o
reţea complicată a manipulării şi a le oferi iluzia libertăţii în însăşi
esenţa aservirii totalitare. Cât de durabile sunt rezultatele acestei
inoculări afectiv-emoţionale manipulatorii se poate constata şi astăzi
în mod izbitor: dacă, din punct de vedere intelectual şi raţional,
1 Vezi Rodica-Silvia STÂNEA, Raţionalitatea ieşirii din utopie.
Efectul tehnicilor de manipulare în comunism, Edit. „Aeternitas”, Alba Iulia,
2008, p. 28.