Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

42 Vasile Marian 4
În opinia noastră, sistemele de pensii obligatorii actuale nu sunt
„corpuri de prejudecăţi”, ci o sursă de câştig necuvenit pentru puterea
publică şi cei agreaţi de ea să le gestioneze, „aducând elogii echităţii şi
blândeţii.” 8 Tentaţia pentru sumele pe care le colectează aceste
sisteme fără prea multă bătaie de cap a fost şi rămâne mai mare decât
cred mulţi din cei aflaţi în peisajul cu unde liniştite ale acestui simţ
comun, care mai întâi vorbesc şi abia apoi dacă gândesc.
După aproape o sută de ani, sistemul de pensii obligatorii
administrate de stat (sistem zis şi public) a ajuns în mare derivă, datorită
acelora care l-au administrat; acum, el lasă milioane de oameni să se
întrebe, printre altele: Ce să facă? Să-şi caute în continuare slujbe şi să
muncească toată viaţa? Să se mute în alte zone ale lumii, mai slab
dezvoltate, unde preţurile sunt mai mici? Să cerşească sprijinul financiar al
copiilor (care au) sau al instituţiilor de caritate? Să joace la bursă ultimele
economii de care mai dispun? Să se împrumute de la bănci, unde ajung şi
cotizaţii la care au fost obligaţi să le dea spre administrare pentru pensii?
Asemenea întrebări ne arată că lumea a devenit destul de
preocupată de găsirea de soluţii la problema creată, fără a da prea
multă importanţă faptului dacă este sau nu este cineva vinovat pentru
neajunsurile ivite.
Un exemplu recent ni-l oferă în această privinţă Ungaria, în
care, la 4 mai 2009, Parlamentul încuviinţa Guvernul să întreprindă,
printre alte măsuri, creşterea vârstei medii de pensionare (de la 62 de
ani la 65 de ani, începând cu anul 2012), îngheţarea pentru un timp a
salariilor bugetarilor şi reducerea (cu cca 1,84 miliarde USD în 2009
şi cu cca 4,14 miliarde USD în 2010) unor beneficii asociate pensiilor
de stat şi a altor cheltuieli de la bugetul public 9 .
Un alt exemplu ni-l oferă România zilelor de azi, unde nu mai
contenesc disputele în jurul faptului dacă trebuie sau nu trebuie
8 „E adevărat că oamenii se jefuiesc între ei şi se omoară; dar fac asta
aducând elogii echităţii şi blândeţii.” [François-Marie AROUET (alias
VOLTAIRE), Dialoguri şi anecdote filosofice, Edit. „Univers”, Bucureşti,
1985, p. 125]
9 http://www.standard.ro/articol_92284/ungaria_mareste_tva_ul_si_re
duce_pensiile.html