Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.rourmare trebuia cu orice chip, prin orice mijloace şi metode, să fie salvat. De altfel, înprimul deceniu al secolului trecut, profesorul Ovid Densusianu (1909) sublinia: „La oîndrumare nouă trebuie însă să corespundă o schimbare de metodă, de mijloace delucru. E o necesitate care se impune fără întârziere în cercetările folcloristice, cu atâtmai mult cu cât ele au suferit – şi mai ales la noi – de lipsa unei discipline serioase.Diletantismul a tronat neturburat până acum în folclor: oricine s-a crezut în stare săculeagă texte populare şi, sub pavăza ocrotitoare a serviciilor aduse literaturii ori adragostei pentru popor, am văzut îngrămădindu-se atâtea volume printre care abiadescoperi din când în când unul mai de samă. Epoca de culegere cu grămada, fărăorientare, fără pregătire ştiinţifică, trebuie să se încheie.”2.5. Am vorbit până aici, cum lesne se poate observa, despre cercetătorulsolitar, cel care îşi structura propriul proiect de studiu, îşi elabora strategia şiinstrumentele de lucru, colecta, ordona, selecta şi prelucra materialul finalizându-şimunca prin publicarea unei lucrări. Chiar şi după instituţionalizarea domeniului –crearea de cursuri şi apoi de catedre şi şcoli la Bucureşti şi Cluj, de arhive 1 şi apoiinstitute– cercetătorii români şi-au continuat până în zilele noastre 2 demersurileindividuale, însă racordându-le la tendinţele epocii, având în vedere permanentpriorităţile instituţiei în care lucrau şi mai ales dispunând de o metodologie adecvatăşi complexă, bazată pe principii bine statornicite şi riguros respectate, precum şi detehnici de cercetare şi înregistrare care evidenţiau acuitatea ştiinţifică a demersuluilor.Opţiunile cercetătorilor culturii populare româneşti s-au îndreptat atât cătrecercetarea de tip monografic (a unei zone 3 sau aşezări 4 , a unui obicei 5 , a unui segment1Arhiva Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti s-a întemeiat în 1928 prin strădaniaetnomuzicologului Constantin Brăiloiu, devenind în 1949 Institutul de Etnografie şi Folclor. Arhiva deFolclor din Cluj s-a înfiinţat în anul 1930 sub egida Academiei Române ca încununare a eforturilorfolcloristului Ion Muşlea.2Un exemplu ilustrativ îl constituie trilogia profesorului ieşean Ion H. Ciubotaru Catolicii dinMoldova (2001-2005), precum şi lucrările profesoarei Otilia Hedeşan de la Universitatea de Vest dinTimişoara, Pentru o mitologie difuză (2000) şi Lecţii despre calendar (2005).3Ion Conea – Ţara Loviştei (1934)4H. H. Stahl – Nerej, un village d’une région archaïque (1939)5Ion I. Ionică – Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii (1943)15