Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roVoi supune aici atenţiei două formulări ale acestei perspective extrem deimportante pentru noutatea pe care au prezentat-o la vremea emiterii lor şi care augenerat până astăzi atitudini modificate în raport cu obiectul şi subiectul cercetării deteren.La inaugurarea cursului de folclor de la Unversitatea din Bucureşti (1909),profesorul Ovid Densusianu propunea: „Folclorul este chemat prin urmare să neaducă la stabilirea de fapte psihologice, şi de aceea orice culegător de basme, poeziipopulare, credinţe ş.a. trebuie să vadă în materialul adunat contribuţii preţioase,sigure, pentru concluziuni etnopsihologice. /.../ Pentru constatările psihologice esteabsolut indispensabil să se dea acest material, să se culeagă de la ţăran, în afară de ces-a cules de obicei până acum, tot ce dânsul exprimă prin grai, tot ce alcătuieştejudecata lui asupra diferitelor împrejurări în care trăieşte, tot ce crede el despreactualitate.”Structurând cadrele cercetării sociologice a satului românesc, savantul HenriH. Stahl, emitea următoarele consideraţii: „Luat în parte, fiecare dintre indiviziicomponenţi ai societăţii reprezintă un cosmos, o lume în sine, atât de variată faţă dealte vieţi şi de bogată în amănuntele sale, încât problema pe care o ridică existenţaindividului ca atare ar putea fi socotită insolubilă /.../. Sociologul va trebui să ia veşniccunoştinţă de această societate prin oamenii individuali şi prin faptele izolate care oconstituie, va trebui veşnic să reconstruiască, din fragmente, un total care îi scapăprizei directe. /.../. Greutatea de care ne izbim este aceea de a obţine de la uninformator, cu cât mai puţin amestec din partea ta, exact informaţia care îţi trebuieşte,sinceră şi complectă, pe care tu s-o înregistrezi, şi în a observa, fără deformare,faptele.” (Stahl: 1999, 175)Ambele aserţiuni fac trimitere la metode de investigare mult mai destinsă:interviul şi convorbirea.În literatura de specialitate se face distincţie între trei tipuri de interviu:directiv, non-directiv şi semi-directiv, fiecare dintre acestea fiind utilizate nu numai înştiinţele sociale, ci şi în jurnalism şi chiar în psihoterapie.Interviul prezintă avantajul că se păstrează în context tematic, în cazul celuidirectiv (structurat), chiar foarte apropiat de acesta, facilitând totodată o comunicaremai profundă între cercetător şi cel cercetat, bazată pe recunoaşterea şi respectareamutuală a intereselor comunicaţionale şi a competenţelor, de aceea se bazează pe o39