Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roS-au utilizat (şi se mai utilizează încă) mai multe tipuri de chestionarclasificate în funcţie de perspectiva demersului (cf. supra 3.2.) şi de răspunsurile pecare specialistul se aşteaptă să le primească.Cele generice şi extensive au în vedere fapte de cultură de anvergură mare(e.g. sărbătorile calendaristice, repertoriul coregrafic local / zonal, tradiţiile şiobiceiurile din ciclul vieţii), iar cele specifice şi aprofundate, un segment almanifestărilor ori fenomenele care le influenţează (e.g. colindatul cetelor de copii,dansurile fecioreşti, modificările survenite în credinţele şi practicile rituale legate denaştere).În funcţie de formularea seriei interogaţiilor, se pot alcătui chestionare închise,la care se aşteaptă doar răspunsuri afirmative sau negative, nu şi detalii explicative saudescriptive, precum şi chestionare deschise, care reclamă adaosurile de mai sus şi,suplimentar, o analiză diacronică.Chestionarul este, prin urmare, un instrument necesar, dar nu şi suficient,pentru reuşita unei cercetări. Utilitatea lui rezidă în faptul că – formulând întrebărispecifice şi circumscrise sau chiar focalizate asupra temei – reduce riscul abaterii dela aceasta şi pe cel al dispersiei informaţiei. Totuşi, de aici se naşte sentimentul defrustrare al cercetătorului şi al interlocutorului său, deopotrivă. Cel dintâi poate săconstate, atunci când examinează materialul înregistrat, că, omiţând să includăanumite chestiuni, a obţinut informaţii incomplete (e.g. riturile funerare şipostfunerare în cazul „morţilor năpraznice”); cel de-al doilea se vede obligat să oferedate generale şi amănunte după un dozaj impus, despre lucruri care poate nu-linteresează fie pentru că le socoteşte banale sau desuete, fie pentru că nu mai sunt înpreocupările lui curente (e.g. date despre practicile magice vechi de aducere a ploii,reproducerea colindelor din repertoriul infantil). Mai mult chiar, atunci când aplicareachestionarului seamănă izbitor cu un interogatoriu, cercetătorul neoferind niciun prilejde divagaţii şi de reflecţie personală, comunicarea se poate bloca, reluarea ei fiind celpuţin delicată, dacă nu chiar imposibilă. Pripa în care s-ar trece de la o întrebare laalta, de la un capitol la altul, poate crea şi ea asperităţi în comunicare izvorâte diniritarea interlocutorului care se află în faţa unui scrib presat de timp „să bifeze” oactivitate devenită plicticoasă pentru amândoi.37