Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.rovieţii comunitare. La astfel de abilităţi tehnice se referă Rivière când enunţă ceade-a doua regulă, şi anume la acea ştiinţă a tehnicianului de a se plasa în cel maifavorabil unghi pentru a lua imaginile cele mai izbutite.Am arătat până aici care sunt cerinţele şi principalele caracteristici aleobservaţiei directe, fără să reuşesc, probabil, să conving cititorul în privinţaimportanţei acesteia. Dacă prin celelalte metode etnologul urmăreşte să obţinăinformaţii, date concrete şi detalii despre fenomenul cercetat filtrate prinexperienţa socială şi personală a interlocutorilor, observaţia directă îi furnizează încel mai înalt grad imaginea vie a acestuia. Fără ea cercetătorul va deţine informaţiide arhivă orală comunitară fiind imposibil de înţeles pe de-a întregul dacă nu suntdublate de o „privire dinafară”, mai mult sau mai puţin detaşată (obiectivă).Pe de altă parte, oricât de detaliate ar fi reconstituirile orale obţinute prinmetodele enunţate anterior, nu pot fi înţelese pe deplin funcţiile şi sensul acelormanifestări de cultură populară care prezintă o amploare deosebită concretizatăîntr-un scenariu, o serie de actanţi cu roluri bine determinate, o suită de limbajeconvergente şi o recuzită ce se supun, în principiu, normelor tradiţionale (e.g.obiceiurile de la nuntă, manifestările carnavaleşti, ceremoniile agrare). Aceasta seîntâmplă deoarece amănuntele privind atitudinea şi gesturile, anumite formule şichiar eventualele inovaţii apărute în performarea obiceiurilor în sine se supun unuicontext situaţional dat, de aceea este firesc să scape oricărei conversaţii sauinterviu, oricât de ample ar fi ele. Particularizând unul dintre exemplele de maisus, prin observaţie directă putem remarca inserarea / omiterea unor secvenţeritual-ceremoniale şi a unor formule poetice distincte în cazul unei nunţi ai cărorprotagonişti au o condiţie aparte (sunt orfani, provin din localităţi sau zone foarteîndepărtate, sunt de confesiuni diferite etc.).Dacă tradiţiile circumscrise cadrului festiv (familial şi comunitar) pot fiobservate şi înregistrate cu o pregătire prealabilă minuţioasă ce îi asigurăcercetătorului toate reperele generale (loc, moment, actanţi) de care are nevoiepentru a fi întotdeauna acolo unde se derulează cea mai importantă secvenţă, celelegate de ocupaţiile tradiţionale şi ritmul lor cotidian presupun o atitudine multmai implicată. Cositul fânului, prepararea pâinii, confecţionarea unui vas de lutsau a unei piese vestimentare sunt doar câteva exemple de îndeletniciri care se cerobservate pas cu pas, operaţie cu operaţie, întrucât, pe lângă „procesul tehnologic”54