www.cimec.roAm lăsat la urmă termenul insi<strong>de</strong>r propus în lucrarea Lectura textuluifolcloric (1986) <strong>de</strong> profesorul Nicolae Constantinescu, pornind <strong>de</strong> la teoriilecomunicării şi urmând maniera <strong>de</strong> tratare a fapului <strong>de</strong> folclor ca act <strong>de</strong> comunicare <strong>de</strong>către Mihai Pop (Constantinescu: 1986, 53 squ.). Aşa cum se poate lesne bănui,cuvântul <strong>de</strong>semnează orice individ aparţinând grupului uman pe care îl investigăm.Este un termen generos întrucât priveşte şi pe cei care fac, spun şi pot comenta ceeace fac şi spun, şi pe cei ce au o prezenţă pasivă, dar, tocmai prin aceasta, exercită uncontrol asupra performării sub forma unor multiple constrângeri. Trăind în interiorulunei comunităţi, ei dispun <strong>de</strong> instrumentele <strong>de</strong> înţelegere (lecturare) ale oricărui mesajcare utilizează codul <strong>de</strong> comunicare tradiţional.Şi în literatura străină <strong>de</strong> specialitate au apărut nuanţări, unele dintre eleechivalente cu cele comentate până aici: informatorul ocazional, specializat,profesionist (Bonte, Izard: 1999, 433). Aceşti termeni se referă mai mult la relaţiacercetător – cercetat, la medierea şi ghidarea pe care acesta din urmă le poate oferi,<strong>de</strong>venind astfel din simplă călăuză un colaborator apropiat al cercetătorului şifăcându-şi, în timp, un fel <strong>de</strong> profesie din asta (este remunerat şi apoi consultat şi <strong>de</strong>alţi specialişti care <strong>de</strong>scind în acelaşi <strong>teren</strong>).La rândul său, Jean Copans vorbeşte <strong>de</strong>spre „agenţii <strong>de</strong> legătură socială”,intermediari şi promotori ai culturii locale, ce facilitează contactul etnologului îninteriorul societăţii, al grupului sau al instituţiilor 1 , cu sprijinul cărora etnologul vai<strong>de</strong>ntifica informatorul privilegiat, adică acea persoană fără <strong>de</strong> care ancheta <strong>de</strong> <strong>teren</strong>nu s-ar putea realiza. În cazul nostru, auxiliari direcţi şi agenţi <strong>de</strong> legătură socială potfi socotiţi inşii din interiorul comunităţii: intelectualii satelor, cunoscătoriineperformeri ai tradiţiilor, activiştii culturali şi reprezentanţii autorităţilor locale(primărie, şcoală, biserică). Schiţând un portret al informatorului privilegiat,etnologul francez arată că, dacă în trecut acesta era „a<strong>de</strong>sea plasat pe un pie<strong>de</strong>stalritual <strong>de</strong> alter ego al cercetătorului, autoetnologul <strong>de</strong>sculţ” şi „nu avea nimic uimitor,era cel mai a<strong>de</strong>sea vârstnic şi <strong>de</strong> sex masculin. Astăzi, se poate întâmpla ca,dimpotrivă, o prostituată senegaleză sau un paria indian să <strong>de</strong>ţină această condiţie.”(Copans: 1998, 56) Preferinţa pentru informatorii vârstnici a fost cvasigeneralăîntrucât cercetătorii căutau să tezaurizeze un repertoriu pe cale <strong>de</strong> dispariţie (basmele,cântecul epic) sau să reconstituie stadii vechi ale tradiţiilor. Când investigăm fapte vii1Aceştia pot fi, după părerea lui J. Copans: paznicul unui imobil, al unei instituţii sau întreprin<strong>de</strong>ri,reprezentanţi ai administraţiei, ori, prin opoziţie, marginalizatul social, cerşetorul, handicapatul,spectatorul profesional, comerciantul mărunt <strong>de</strong> la colţul străzii care au<strong>de</strong> toate zgomotele şi bârfele.86
www.cimec.roînsă este absolut necesar să trecem <strong>de</strong> la această etapă a „privirii în urmă”, la stadiimai recente, până la cele actuale. Prin urmare, aşa cum am mai arătat, ne vomeşantiona sursele pe vârste, gen şi competenţe pentru a înţelege cum s-au petrecutschimbările şi care este perspectiva insi<strong>de</strong>rilor asupra acestora şi a perpetuăriitradiţiei.87