Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roAcest exil voluntar este dictat de curiozitatea ştiinţifică şi, pe undeva, deorgoliul individual: să merg unde nu a amai fost nimeni niciodată şi să descopăr ceeace a fost până acum tăinuit! Totodată, o asemenea aventură poate însemna oîntoarcere în timp şi o ieşire din propria civilizaţie, însă şi acest fapt are multiplefaţete pe care nu-mi propun încă să le comentez. Mai este apoi puterea modeluluiîntruchipată de inegalabilele, tulburătoarele experienţe ale clasicilor antropologieiculturale 1 .Păstrând proporţiile, modelul campaniilor de teren ce s-au întins pe luni şichiar ani (prin revenirea în acelaşi teren şi / sau realizarea unor cercetări individuale)îl constituie la noi tot cel al Şcolii sociologice, urmat de cel al echipelor AtlasuluiEtnografic Român şi cele prin care s-au colectat obiecte şi monumente destinatepatrimoniului muzeal 2 .Aşadar, dincolo de inconvenientele pe care le presupune, ancheta de lungădurată este văzută ca cea mai eficientă modalitate de acumulare de informaţii. Timpulpetrecut de cercetător în sânul comunităţii studiate netezeşte asperităţile şi spulberăsuspiciunile iniţiale înlesnind comunicarea.Este un fapt unanim recunoscut acela că etnologul nu poate derula anchetadoar după propria-i dorinţă sau după schema teoretică şi problematică elaborată înprealabil, ci trebuie să aibă un fel de activitate ubicuă deambulatorie în cursul căreiasă cunoască mediul şi habitatul, măsura temporală şi cea spaţială a activităţilorpublice, or toate acestea cer timp pentru familiarizare şi reconsiderare. Este necesară,de asemenea, adaptarea la mai multe niveluri de temporalitate, de sociabilitate şistăpânirea lor progresivă (Copans: 1998).Observarea îndelungată, tihnită şi repetitivă îl ajută să înţeleagă faptele, apoisă confrunte sensul pe care este capabil să-l confere acestora cu cel dat de membriicomunităţii studiate. Numai locuind neîntrerupt în aceeaşi aşezare etnologul poate săelimine riscul de a pierde ceva, fiindcă o serie de evenimente sunt recurente şiperiodice, aceste caractere fiind impuse de practica socială (obiceiurile de trecere dela un an la altul, cele legate de calendarul agro-pastoral, hramurile şi nedeile). Altele1cf. biografiile lui B. Malinowski, Cl. Lévi-Strauss, Margaret Mead în Dicţionar de etnologie şiantropologie (coord. P. Bonte şi M. Izard).2Un exemplu ilustrativ îl constituie actvităţile complexe desfăşurate între 1962-1969 de specialiştipentru înfiinţarea Muzeului Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului (astăzi, Complexul MuzealNaţional ASTRA).28