Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roAbordarea interlocutorului este o chestiune ce ţine atât de educaţie, cât şi detact, de personalitatea cercetătorului, cât şi de stăpânirea metodelor de cercetare orală.Pentru a ne convinge, autorul citat recurge la un exemplu care poate părea amuzantdacă ignorăm faptul că un asemenea incident duce la blocarea oricărei relaţii decomunicare: „A-l lua de pe drum şi a-l întreba nitam-nisam, cum de pildă a făcut unmonografist începător care voia să cerceteze obiceiurile de la moarte: , este a risca să ţi se răspundă cum i s-a răspuns lui: , şi a pierde pentru totdeauna un informator.”(Stahl: 1999, 185)Pe de altă parte, viaţa oricărei aşezări, a oricărui grup uman - de la nucleulfamilial, la grupurile de gen şi vârstă şi la comunităţile rurale – se supune unui ritmcotidian şi sezonier al muncilor ce se cere neapărat respectat. Poate că din politeţe şidin dorinţa de a-şi arăta ospitalitatea şi prestigiul, cel pe care dorim să-l înregistrăm neprimeşte într-un moment inabil ales (în timpul prânzului sau al executării unei munci)şi răspunde – laconic sau doar lacunar – tirului de întrebări care nu-l privesc şi nicimăcar nu-l interesează, dar asta nu înseamnă că trebuie să bifăm acest rateu ca pe oactivitate realizată. Există două alternative: o vizită preliminară, preparatorie (cf.4.1.3.) în care să ne fixăm întâlnirea propriu-zisă sau reluarea, în alte condiţii, adialogului (dar asta numai dacă nu am „reuşit” să ne facem indezirabili şi dacă, întretimp, am scornit un pretext!).Cele mai favorabile prilejuri de înregistrare a conversaţiei (mai puţin ainterviului şi povestirii vieţii şi nicidecum de aplicare a chestionarelor) ne suntfurnizate chiar de tabieturile pe care le vom observa la localnici şi care generează atâtcadrul cât şi contextul propice. Întâlnirile de seară de la porţi şi răscruci, de la „butic”şi „bufet”, discuţiile informale de după întrunirile comunitare (şedinţe la primărie, laşcoală sau după serviciul religios), dar mai ales ceasurile de răgaz ale după-amiezelorde sărbătoare, când oamenii stau pe banca la poartă sau „ies pe centru”, precum şihramurile, nedeile şi praznicele pentru răposaţi sunt excelente atât pentru dialoguri,cât şi pentru observaţie.Oricare ar fi prilejul conversaţional, discuţia asupra a ceea ce îl interesează pecercetător nu poate debuta brusc, ci o vreme ea trebuie să graviteze în jurul unorsubiecte neutre, apoi să se centreze pe cele de interes general şi individual şi abia dupăce „gheaţa s-a spart”, poate fi canalizată treptat, cu tact şi răbdare, spre scopulcercetării. Tinerii cercetători trebuie să fie pregătiţi - mai ales astăzi - să asculte80