Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roreconstituibil fără doar şi poate pe cale orală întrucât se supune tot tradiţiei şirutinei muncii, intervin meşteşugul şi secretele lui, adică ceea ce pentru specialiştiiîn studiul manifestărilor artistice semnifică „stilul”. Chiar dacă este familiarizat cuocupaţia respectivă şi solid documentat ca urmare a unor demersuri anterioare,este bine ca cercetătorul să mimeze inocenţa pentru a obţine cât mai multeinformaţii de detaliu şi a pătrunde tainele ei. Nu de puţine ori cercetătorul, dacă nueste el însuşi tentat, este îndemnat şi îndrumat de către cel pe care îl observă săefectueze anumite operaţii, practic, să înveţe ceva din acea îndeletnicire. Mai multdecât atât, suportul său practic poate condiţiona observarea şi obţinerea unorexplicaţii suplimentare. De aceea metoda de care ne ocupăm în acest subcapitolconstituie astăzi resortul principal al unei direcţii extrem de importante din punctde vedere educaţional a etnologiei aplicate – reînvăţarea tradiţiei – ce se doreşteun mijloc eficient de cultivare, păstrare şi transmitere a valorilor identitare.Aşa cum voi arăta într-un alt subcapitol, metoda observaţiei directe poatefi corelată, în anumite condiţii, cu experimentul înregistrat video, finalitatea fiindconservarea (arhivarea) informaţiei ce poate sluji ulterior implementării unuiprogram asistat de revitalizare a tradiţiei sau doar unor scopuri educative(cunoaşterea ocupaţiilor şi meşteşugurilor locale din trecut, a vestimentaţiei saugastronomiei).4.3. Referirile exprese la experimentele etnologice apar destul de rar înlucrările de specialitate. Fie că se concretizează în alternarea metodelor prezentatemai sus, fie că, în condiţiile păstrării până în urmă cu doar câteva decenii a unorelemente de viaţă tradiţionale şi ale identificării relativ lipsită de dificultate apurtătorilor de folclor, acestea au fost apreciate ca fiind faţete ale metodologieigenerale ce ţin de stilul culegătorului, de aceea nu au suscitat interesul analitic.Într-una din puţinele lucrări româneşti de metodică a cercetării folclorului,Ovidiu Bârlea opina cu justeţe că experimentul a constituit apanajul cercetătorilorformaţi care „au simţit nevoia unor verificări, unor precizări mai amănunţitepentru conturarea caracteristicilor folclorului şi a legilor lui.” (Bârlea: 1969, 94).Totodată, el formulează câteva deziderate: „Pentru a fi fructuoase, experimenteletrebuie să fie bine conduse, executate în condiţii propice. Informatorii trebuie să55