Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roobstacol epistemologic pe care ar trebui să-l neutralizeze, este o sursă infinit defecundă de cunoaştere /.../ Analiza, nu numai a reacţiilor celorlalţi la prezenţa acestuiadin urmă, dar şi reacţiile sale la reacţiile celorlalţi, este chiar instrumentul susceptibilsă procure disciplinei noastre avantaje ştiinţifice considerabile, pentru ca puţinul carese cunoaşte să poată fi extras.” (Laplantine: 1987, 168-172)După opinia lui Claude Rivière, observaţia directă are caracter de meşteşug,măiestrie; dificultatea realizării ei decurgând din poziţia observatorului într-un spaţiudeterminat cu o perspectivă limitată, având un statut dat de sistem ca nod deinteracţiuni (Rivière: 1999, 22).Acelaşi autor operează în interiorul acestei metode de cercetare următoareledistincţii: observaţie internă (autoobservaţie, asupra propriului grup) / observaţieexternă (asupra unui grup exterior); observaţia simplă (utilizează doar propriilesimţuri) / observaţia echipată (beneficiază de dotări tehnice); observaţia continuă (delungă durată) / observaţia discontinuă (concentrată exclusiv asupra unei reuniuni,manifestări); observaţia dezangajată / observaţia participativă; observaţiamărturisită / observaţia clandestină; observaţia descriptivă (relativ pasivă, aetnologului) / observaţia cu scop de a diagnostica şi de a ghida o acţiune (e.g.activismul cultural, specialiştii în conservarea patrimoniului) (Rivière: 1999, 22-24).Desigur că niciuna dintre manierele de observare enumerate mai sus nu seaplică în mod exclusiv, ci se vor corela pentru se a ajunge la rezultate cât maicomplete, aceasta ţinând de experienţa şi stilul fiecăruia. Luând la întâmplare douădintre ele – observaţia internă şi cea clandestină, întâmplătoare – putem lesne să nedăm seama că nici atunci când asistăm la o ceremonie în propria familie, nici când neoprim în loc să privim un alai de nuntă în cartier sau felul în care se confecţioneazăsau repară un anumit obiect, nu ne limităm doar la o contemplare simplă, ci căutăm săobţinem cât mai multe detalii privind semnificaţiile, rolurile, coordonatele păstrării şitransmiterii tradiţiei (apartenenţa, vârsta, statutul social ale protagoniştilor), iar încazul ultimului exemplu, explicaţii privind tehnica, materialele, ordinea operaţiilor,utilitatea obiectului etc. Aşadar, doar în mod aparent observatorul / cercetătorulmanifestă în anumite împrejurări o atitudine dezangajată căci, simplul fapt că azăbovit din drum şi a privit dovedeşte interesul său şi chiar o anumită atitudine.51