Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.roTerenul, ca loc, practică, procedură şi obiect ştiinţific este un fapt care se elaboreazăprogresiv, cu intermitenţe, şocuri şi inovaţii.” (Copans: 1998, 10 squ.).Prin urmare, terenul nu este doar o realitate spaţială, ci una culturală, definităde anumite valori, dar şi de anumite relaţii sociale pe care cercetătorul trebuie să şi leasume. Acest spaţiu geo-cultural ales în urma unei opţiuni creionată de anumitedeziderate devine o realitate paralelă căreia cercetătorul alege să i se supună cel puţinparţial. Situaţia cercetătorului devine astfel una paradoxală, dacă nu chiar ingrată: pede o parte, trebuie să ajungă la rigoare ştiinţifică renunţând la prejudecăţile culturale(să observe şi să descrie locul, ba chiar să şi-l asume), pe de alta, trebuie să seintegreze în comunitatea studiată, pentru a o înţelege şi analiza mai profund.Demersul etnologic s-a distins prin caracterul exploratoriu, aventurier,egocentric şi idiosincrazic – afirmă J. Copans referindu-se la experienţa franceză şianglo-americană (Copans: 1998, 16), - adică la cercetările de lungă durată desfăşurateîn afara propriei culturi. La noi, aşa cum se poate observa, cercetarea a avut ca obiect,cu precădere, civilizaţia şi cultura populară, adică „lumea satului” considerată capăstrătoare a unor elemente de viaţă tradiţională (nu rareori, arhaică) şi mai puţin altemedii (urban, semiurban, grupurile socioprofesionale, grupurile marginalizate social,minorităţile etnice).Dacă în Europa s-a renunţat de multă vreme la studiul vieţii ţărăneşti înfavoarea celui dedicat mediilor menţionate, apreciindu-se că spaţiul rural nu maiprezintă un interes deosebit, în România se poate vorbi încă de un teren fertilcercetării etnologice. Mă refer nu numai la zonele şi aşezările care dispun de o vocaţiedeosebită în păstrarea unor tradiţii de muncă şi viaţă a căror apreciabilă vechime a fostdeja demonstrată, ci şi la configuraţia actuală a acestora ce prezintă fenomeneinteresante supuse transformărilor socioeconomice de zi cu zi reflectate în modul deviaţă, mentalitate şi manifestări cutumiare.Este evident că nu mai există teren „virgin” astăzi! Fie că a mai fost cercetat,fie că se aseamănă până la detalii cu altele deja studiate, fie că dominantele sale suntreperabile în tipologiile şi studiile teoretice elaborate la nivel general. Despre toateacestea vom afla, de altfel, încă din etapa de documentare şi din cea a perieghezei(prima vizită, superficială, de luare de contact). Totuşi putem fi siguri că orice teren18