Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.ropregătire aprofundată a temei şi subiectelor, chiar pe conturarea unui chestionar.„Controlul, instrumentalizarea şi neutralitatea sunt cuvintele-cheie ale apărătoriloracestui tip de interviu.” (Géraud, Leservoisier, Pottier: 2001, 41).Interviul non-directiv încurajează discursul spontan şi „presupune din parteaanchetatorului o atitudine empatică indispensabilă pentru crearea unei relaţii deîncredere şi stimulare a vorbirii.” (Géraud, Leservoisier, Pottier: 2001, 41)Neutralitatea abordării se fundamentează pe non-intervenţia anchetatorului, darsimpla lui prezenţă şi reacţiile lui influenţează în mod evident răspunsurilesubiectului.Plasat între celelalte două tipuri prezentate mai sus, interviul semi-directiv (cuplan, ghid sau focalizat) „constă în acceptarea unei libertăţi de vorbire cu exercitareaunui control asupra a ceea ce se spune. Controlul este asigurat cu ajutorul unui ghid deinterviu, pe care cercetătorul îl alcătuieşte pe baza ipotezelor sale de lucru. Acest ghidserveşte ca memento şi se dovedeşte de o mare utilitate când e vorba despreefectuarea unei munci comparative.” (Géraud, Leservoisier, Pottier: 2001, 42)Interviul semi-directiv utilizat pe scară din ce în ce mai largă în cercetarea etnologică,mai ales corelat cu reconstituirea orală a tradiţiilor şi povestirea vieţii, reclamă orelaţie strânsă între cercetător şi cercetat, dar mai ales o experienţă mare a celui dintâi,care, potrivit autorilor menţionaţi, trebuie să fie capabil să realizeze „din mers” oprimă sinteză evaluativă a informaţiilor care să-i slujească ulterior reformulărilor şireluărilor. Este de la sine înţeles că tema nu poate fi epuizată într-o unică întâlnireastfel încât este de dorit ca prima să fie cât mai fructuoasă atât cantitativ, cât şi înprivinţa netezirii asperităţilor şi reticenţelor comunicării.Pregătirea unui interviu presupune crearea - tot pe baza documentării - a unuicadru de discuţie detaliat, ordonat logic şi / sau cronologic în funcţie de tema(subiectul) ce se are în vedere şi de perspectiva cercetării. Acestea trebuie să fieanunţate de cercetător încă de la debutul întâlnirii în termeni clari, fermi, dar politicoşi(„Aş vrea să stăm de vorbă, dacă sunteţi de acord, despre...”). El poate să trasezediscuţiei unele coordonate temporale, dacă urmăreşte dinamica unui fapt de cultură, şispaţiale, dacă are în vedere răspândirea acestuia. Chiar dacă nu-l interesează în modexpres aceste aspecte şi nu le-a inclus în cadrul de interviu, iar interlocutorul le-atrecut cu vederea, este bine ca în final, într-o discuţie rezumativă, să caute să obţină şi40