Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura ... - cIMeC

www.cimec.rocadrul de performare. În intimitatea căminului performerului / interpretului sauchiar în condiţiile de acustică perfectă oferite de studiourile special concepute,purtătorilor de folclor li s-a cerut să se transpună în starea de spirit necesarăexecuţiei la solicitarea cercetătorului. Putem vorbi, în egală măsură, de avantaje (oînregistrare tehnic aproape perfectă, completă şi susţinută de informaţii bogate,luate pe îndelete), dar şi de inconveniente (imposibilitatea de a trăi întru totulmomentul sau, dimpotrivă, răscolirea unor vechi răni sufleteşti pot alteraactualizarea).Unele piese din repertoriul ritual-ceremonial, precum colindele şicântecele rituale, se cer înregistrate aşa cum sunt performate în cadrul genuin: îngrup, cu o anumită repartizare a timbrului vocilor şi într-o anumită manieră deexecuţie, precum şi cu un volum şi o tonalitate puternice. A înregistra asemeneafapte de folclor cu o singură persoană, oricât de competentă ar fi, nu poate reflectadecât parţial realitatea repertorială. De altfel, nu de puţine ori inşii specializaţirefuză asemenea experimente sau se lasă foarte greu convinşi 1 .Prin urmare, se conturează o dilemă: este sau nu bine să procedăm laasemenea experimente? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, din acest punct devedere metoda definindu-se ca una intermediară şi auxiliară. Obţinerea unorvariante complete şi bine executate în condiţii tehnice corespunzătoare este unpunct de plecare pentru demersurile viitoare, în special pentru observaţia directă şipentru înregistrările filmate, căci furnizează reperele necesare cercetătoruluiajutându-l nu numai la înţelegerea relaţiei text-context în cazul obiceiurilor, ci maiales la transcrierea cu acuitate a materialului ştiut fiind că, într-un cadru demanifestare tradiţional suprapunerile de sunet şi mişcare, intervenţiile spontane şizgomotele de fond fac imposibilă această din urmă operaţie. Un al doileaargument îl constituie necesitatea imortalizării unor fapte de cultură supuse unorfenomene ireversibile precum simplificarea, sărăcirea sau uniformizarea1Într-o cercetare de teren pe care am efectuat-o în comuna Padeş (jud. Gorj) în vara anului 1994, amsolicitat celor trei femei recunoscute ca specializate în intonarea cântecelor rituale funerare să se laseînregistrate. După îndelungi insistenţe şi după ce am plătit experimentul „cu o litră de ţuică slabă” aşacum mi-a sugerat un vecin participant la negocieri, ele au consimţit să se lase înregistrate fără aînţelege pe de-a-ntregul scopul cererii mele, ba mai mult, suspectându-mă că aş fi ori o cântăreaţă demuzică populară ori o învăţătoare care „vrea să înveţe Zorile ca să le ducă pe la ea pe-acolo, de undeeste ea”. Problema cea mai mare a fost găsirea unui loc pentru înregistrare: nimeni nu dorea „să chemeZorile” (divinităţi ale sorţii şi morţii) în gospodăria proprie, aşa că, profitând de ingenuitatea unei fetiţeai cărei părinţi erau duşi la oraş, am rugat-o să ne primească în magazia lor de lemne care a devenitpentru câteva ore un studio ad hoc, în vreme ce la poartă, s-au strâns destui curioşi contrariaţi că„ţârcomnicul nu trăsese clopotele a mort”...57