Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

culturadata

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

2019

1. Introducere

Societățile sunt într-un continuu proces de transformare,

iar acest aspect poate fi observat cu privire la fiecare dintre

instituțiile sociale de bază, dintre care amintim: politica,

economia, religia, familia și educația 1 . Istoria umană a cunoscut

o dinamică de la comunități agrare, premoderne, transformate

în societăți industriale urbane și, într-un final, societățile prezente

definite ca postmoderne 2 . Printre efectele acestor transformări

putem aminti schimbări aduse asupra familiei, organizată în

premodernitate în jurul familiei extinse și reorganizată astfel încât

în prezent complexitatea vieții de familie subîntinde organizări

diverse de la familii care încă mai cuprind trei generații la familii

nucleare și monoparentale 3 . Similar, natura muncii umane a fost

schimbată, prin trecerea de la o organizare bazată pe munca de

subzistență către munca industrială, în care timpul și puterea de

muncă reprezintă elemente contractate 4 .

Însă urbanizarea nu este doar o cauză a dinamicii societale,

fiind la rândul său afectată de diverși factori. Felul în care arată

orașele și activitățile pe care se bazează pentru a facilita traiul

cetățenilor reprezintă la rândul lor rezultatul unor procese

economice, sociale și politice. Cea de-a doua jumătate a

secolului XX a cunoscut trecerea de la o economie bazată pe

producție la una postindustrială, organizată în jurul serviciilor 5 .

O astfel de schimbare a stat la baza și a ceea ce pe parcursul

următoarelor pagini va reprezenta punctul focal: vitalitatea

culturală a orașelor.

1 P. Tufiș, ‘Structură, Stratificare și Mobilitate Socială’, în L. Vlăsceanu (coord.),

Sociologie, Iași, Polirom, 2011, pp. 294336.

2 J.-F. Lyotard, Condiția Postmodernă, trans. C. Mihali, Cluj, Idea Design &

Print, 2003.

3 A. Giddens și P. W. Sutton (eds.), Sociology: Introductory Readings,

Cambridge, UK, Polity Press, 2010.

4 T. Ingold, ‘Work, Time and Industry’, Time & Society, vol. 4, no. 1, 1995,

pp. 528.

5 D. Bell, ‘The Coming of the Post-Industrial Society’, The Educational Forum,

vol. 40, no. 4, 1976, pp. 574579.

Introducere

Pentru societățile contemporane au fost utilizate

caracterizări felurite: postmoderne 6 , supermoderne 7 , ale

vitezei 8 , globale 9 , ale rețelelor 10 și multe altele. Astfel de

caracterizări marchează schimbări importante în ceea ce

privește modalitățile oamenilor de a se raporta la spațiul în

care locuiesc, la stilul de viață pe care îl au și la economie.

Așadar, vitalitatea culturală devine un element tot mai

important într-o economie în care sectorul creativ câștigă pe zi

ce trece tot mai mult teren, fapt ce trebuie luat în considerare

atunci când sunt realizate proiecte de urbanizare. Orașele

creative, ca expresie a vitalității culturale urbane ridicate, sunt

orașe cu economii puternice, i.e. ofertă mai mare a locurilor

de muncă și capital uman peste medie 11 , ce acționează ca

centre de atragere a populației în defavoarea orașelor care

nu investesc deloc în dezvoltarea industriilor creative.

6 Lyotard, Condiția Postmodernă.

7 M. Augé, Non-Places: Introduction to an Anthropology of Supermodernity,

trans. J. Howe, New York, Verso, 1995.

8 H. Rosa, ‘Social Acceleration: Ethical and Political Consequences of a

Desynchronized High-Speed Society’, în H. Rosa și W. E. Scheuerman

(eds.), High-Speed Society: Social Acceleration, Power, and Modernity,

University Park, PA, Pennsylvania State Univesity Press, 2009, pp. 77111.

PA”,”title”:”Social Acceleration: Ethical and Political Consequences of a

Desynchronized High-Speed Society”,”type”:”chapter”},”uris”:[“http://

www.mendeley.com/documents/?uuid=ebbee61f-632f-4c7a-bf70-82d3

4509d5a1”]}],”mendeley”:{“formattedCitation”:”Hartmut Rosa, ‘Social

Acceleration: Ethical and Political Consequences of a Desynchronized High-

Speed Society’, in High-Speed Society: Social Acceleration, Power, and

Modernity, ed. by Hartmut Rosa and William E. Scheuerman (University

Park, PA, 2009

9 M. Albrow, The Global Age: State and Society Beyond Modernity, Cambridge,

UK, Polity Press, 1996.

10 M. Castells, The Rise of the Network Society, ed. 2, Malden, MA, Wiley-

Blackwell, 2010.

11 Joint Research Centre, The Cultural and Creative Cities Monitor. 2017

Edition, Luxembourg, 2017, https://www.politico.eu/wp-content/

uploads/2017/07/CulturalCreativeCitiesIndex.pdf%3E. (accesat la 11 mai

2018).

5

Similar magazines