23.07.2019 Views

Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă. Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.

Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

8 Aspecte metodologice<br />

2. Aspecte metodologice<br />

Majoritatea conceptelor ce fac referire la lumea socială,<br />

indiferent de aspectul pe care îl avem în minte, sunt<br />

caracterizate de nevoia de a fi privite <strong>din</strong> mai multe unghiuri <strong>–</strong><br />

motiv pentru care există practici statistice de a grupa o serie<br />

de variabile „observate” sub umbrela unei variabile „latente” 16<br />

sau, în alți termeni, de a grupa indicatori măsurabili sub<br />

umbrela unui concept „abstract”. Așadar, fie că înțelegem<br />

noțiunea de „cultură” în sensul său mai larg <strong>–</strong> antropologic<br />

<strong>–</strong>, ce face referire la norme și valori sociale 17 , fie că alegem<br />

sensul său mai specific, ce face referire la educație, produse<br />

și evenimente artistice, ajungem în aceeași poziție de a defini<br />

„cultura” într-o manieră multidimensională. Acest fapt se<br />

răsfrânge și asupra noțiunii de „vitalitate culturală”, oferindu-i<br />

un caracter pluriperspectival.<br />

După cum a fost menționat, conceptul de vitalitate<br />

culturală cuprinde atât partea de consum cultural, cât și de<br />

producție culturală, fapt asumat de către susținătorii acestuia<br />

pentru a fi cât mai inclusiv, <strong>din</strong> perspectiva a trei dimensiuni:<br />

prezența oportunităților pentru a realiza activități de producție<br />

și consum cultural; participare în activități de producție și<br />

consum cultural; suportul pentru activități culturale 18 .<br />

Toate aceste dimensiuni majore sunt măsurate, în practică,<br />

prin indicatori aflați la nivele diferite de abstractizare, măsurare,<br />

disponibilitate și recurență. Indicatorii de nivel unu sunt<br />

reprezentați de date cantitative, cu caracter public, strânse anual<br />

și care permit comparația între diverse unități administrativ<br />

teritoriale 19 . Indicatorii de nivel doi au toate caracteristicile<br />

16 A. Field, Discovering Statistics Using SPSS, ed. 3, Thousand Oaks, CA, Sage<br />

Publications, 2009.<br />

17 G. Hofstede, Cultures and Organizations. Intercultural Cooperation and Its<br />

Importance for Survival. Software of the Mind, London, McGraw-Hill, 1991.<br />

18 Jackson, Kabwasa-Green și Herranz, Cultural Vitality in Communities:<br />

Interpretation and Indicators.<br />

19 Id., pp. 33<strong>–</strong>34.<br />

indicatorilor de nivel unu, însă conțin elemente ce permit<br />

doar comparații la nivel regional <strong>–</strong> între orașe sau alte unități<br />

administrativ teritoriale <strong>din</strong>tr-o regiune anume. Indicatorii de<br />

nivel trei conțin, la rândul lor, tot date cantitative, însă sunt<br />

limitate de momentul de timp pentru care oferă informații. Dacă<br />

indicatorii de nivel unu și doi pot fi descriși ca date cu caracter<br />

longitu<strong>din</strong>al, indicatorii de nivel trei sunt date transversale <strong>–</strong><br />

măsurate doar la un moment dat 20 . În final, autorii studiului<br />

Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators<br />

menționează că pot fi utilizate și date de nivel patru pentru a<br />

studia vitalitatea culturală. Astfel de date sunt calitative (ex.<br />

studii etnografice), complementare datelor cantitative 21 .<br />

Din perspectiva datelor utilizate în raportul de față, putem<br />

spune că ele se încadrează, conform clasificării anterioare,<br />

la nivelul unu și nivelul trei. Datele de nivel unu cuprind<br />

indicatorii referitori la: infrastructura culturală, cheltuielile<br />

bugetare pentru cultură și industriile creative. Ceilalți trei<br />

indicatori, resurse umane specializate, participarea culturală și<br />

așezămintele culturale, sunt date de nivelul trei, fiind colectate<br />

intern prin chestionare trimise instituțiilor culturale vizate.<br />

Pentru majoritatea indicatorilor, anul de referință al<br />

datelor este 2016. Face excepție doar indicatorul cu privire la<br />

așezămintele culturale, pentru care anul de referință este 2017.<br />

Cercetarea de față își propune să fie o continuare a<br />

eforturilor anterioare <strong>din</strong> seria de studii <strong>Vitalitatea</strong> <strong>Culturală</strong><br />

a <strong>Orașelor</strong>. În acest sens, orașele pentru care au fost realizate<br />

analize în cadrul acestui capitol sunt cele prezente și în<br />

studiul realizat în 2016, <strong>Vitalitatea</strong> culturală a orașelor <strong>din</strong><br />

<strong>România</strong> 22 . Această opțiune a fost preferată <strong>din</strong> două motive:<br />

20 Id., p. 34.<br />

21 Id., p. 35.<br />

22 Ș. Voicu și A. Dragomir, ‘<strong>Vitalitatea</strong> culturală a orașelor <strong>din</strong> <strong>România</strong> <strong>–</strong> Ediția<br />

2016’. În C. Croitoru și A. Becuț (coord.), Caietele Culturadata, Volumul<br />

1/2017, București, Pro Universitaria, 2017.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!