Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018
Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă. Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.
Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Concluzii 65<br />
de o parte, analizele sunt în aceeași linie cu rezultatele obținute<br />
pentru celelalte dimensiuni analizate <strong>–</strong> ex. participare culturală<br />
sau resurse umane specializate. După cum a fost observat<br />
pe parcursul capitolelor, o bună parte <strong>din</strong>tre orașele care se<br />
află într-un top se află și în celelalte. Pe de altă parte, orașele<br />
cu o populație mai mare pot avea un oarecare dezavantaj.<br />
Referitor la relația <strong>din</strong>tre infrastructura culturală a orașelor<br />
și indicatorul general al vitalității culturale, a fost observată o<br />
asociere foarte puternică, fiind al doilea subindice în funcție de<br />
intensitatea corelației. Practic, aproximativ 56% <strong>din</strong> modul în<br />
care variază indicele de vitalitate culturală ar putea fi explicat<br />
utilizând doar informația cu privire la infrastructura culturală.<br />
Altfel spus, creșterea scorului de infrastructură culturală<br />
conduce la o creștere semnificativă a scorului de vitalitate per<br />
ansamblu. Iar în ceea ce privește relația acestei dimensiuni<br />
cu celelalte părți componente ale vitalității, cea mai puternică<br />
asociere observată a fost, după cum era așteptat, cu resursele<br />
umane specializate, deoarece o bună parte <strong>din</strong>tre resursele<br />
umane incluse în analize reprezintă personalul instituțiilor<br />
analizate pe partea de infrastructură.<br />
Dimensiunea cheltuielilor bugetare pentru cultură a<br />
prezentat unele <strong>din</strong>tre cele mai contraintuitive rezultate. După<br />
cum a fost evidențiat în Tabelul 3 (de corelații), acest subindice<br />
nu este asociat semnificativ cu alte elemente ale vitalității<br />
culturale, precum infrastructura culturală, resursele umane<br />
specializate sau industriile creative. În alte cuvinte, nu putem<br />
spune că o creștere sau o scădere a cheltuielilor duce direct<br />
către creșterea sau scăderea scorului general de vitalitate.<br />
Însă acest fapt nu ar trebui să indice că utilizarea acestei<br />
dimensiuni în analiză nu aduce niciun beneficiu. În schimb, ar<br />
trebui să dea de gândit care este relația concretă <strong>din</strong>tre aceste<br />
cheltuieli, clasificate drept cheltuieli pentru domeniul cultură,<br />
recreere și religie. În plus, lipsa unei corelații între cheltuielile<br />
bugetare și dimensiunea industriilor creative nu ar trebui să<br />
mire prea mult, dat fiind că o bună parte <strong>din</strong>tre organizațiile<br />
care activează în sectoarele culturale și creative sunt de drept<br />
privat. Altfel spus, acești doi itemi măsoară dimensiuni diferite<br />
ale modului în care capitalul circulă în economia creativă. Pe<br />
de altă parte, o bună parte <strong>din</strong>tre orașele <strong>din</strong> topul general,<br />
agregat, al vitalității culturale (vezi Tabelul 2) <strong>–</strong> mai exact<br />
șapte <strong>din</strong> zece <strong>–</strong> au prezentat scoruri mari la nivelul acestei<br />
dimensiuni. Prin urmare, ne este indicat că sprijinul oferit <strong>din</strong><br />
bugetul public pentru producție și consum cultural rămâne o<br />
latură importantă pentru dezvoltarea orașelor în direcția unei<br />
vitalități culturale ridicate.<br />
Referitor la dimensiunea participării culturale a fost<br />
menționat că, <strong>din</strong> anumite puncte de vedere, reprezintă cel<br />
mai important element al vitalității culturale, deoarece prin<br />
participarea oamenilor la evenimentele cultural-artistice poate<br />
fi cuantificat felul în care performează celelalte dimensiuni ale<br />
vitalității. Acest lucru este adevărat până la un punct. După<br />
cum a fost prezentat în capitolul dedicat, o bună parte <strong>din</strong>tre<br />
orașele care au obținut scoruri bune pentru celelalte dimensiuni<br />
se regăsesc și în topul realizat strict la nivelul participării<br />
culturale. Pe de altă parte, faptul că există și orașe care reușesc<br />
să aibă un consum cultural ridicat în ciuda scorurilor mici pe<br />
care le-au obținut pentru infrastructură, alocări bugetare,<br />
resurse umane specializate sau industrii creative indică două<br />
posibilități. Prima se referă la eforturile depuse la nivel local,<br />
care reușesc să atragă oamenii în interiorul instituțiilor de<br />
cultură în ciuda dificultăților pe care le întâmpină. A doua este<br />
de or<strong>din</strong> metodologic și arată că pe alocuri pot exista puncte<br />
care pot fi îmbunătățite atunci când alegem cum să măsurăm<br />
acele aspecte ale vitalității culturale care se răsfrâng asupra<br />
participării oamenilor.<br />
În ceea ce privește resursele umane specializate, adăugarea<br />
unor itemi care suplimentează imaginea pe care o avem<br />
despre resursele umane existente poate îmbunătăți imaginea<br />
generală pe care o avem despre un oraș. Până acum, resursa<br />
umană potențială și cea existentă au fost măsurate prin<br />
itemi referitori la elevii, studenții și profesorii <strong>din</strong> unitățile de<br />
învățământ cu profil cultural-artistic. Ediția de față a studiului<br />
a adăugat și personalul de specialitate <strong>din</strong> instituții precum<br />
ansambluri artistice, filarmonici, orchestre populare, biblioteci,
Change language