Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.
Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
68 Referințe
Jackson, M. R., F. Kabwasa-Green și J. Herranz, Cultural
Vitality in Communities: Interpretation and Indicators,
Washington DC, Urban Institute, 2006.
Jeannotte, M. S., ‘Shared spaces: Social and economic
returns on investment in cultural infrastructure’, în N.
Duxbury (ed.), Under Construction: The State of Cultural
Infrastructure in Canada. Volume 2, Vancouver, Centre of
Expertise on Culture and Communities, 2008.
Joint Research Centre, The Cultural and Creative Cities Monitor.
2017 Edition, Luxembourg, 2017, https://www.politico.eu/
wp-content/uploads/2017/07/CulturalCreativeCitiesIndex.
pdf%3E., (accesat la 11 mai 2018).
Klamer, A., A. Mignosa și L. Petrova, The relationship between
public and private financing of culture in the EU, 2010.
Landry, C. și F. Bianchini, The Creative City, London, Demos,
1995.
Landry, C., The Creative City: A Toolkit for Urban Innovators,
ed. 2, London, Earthscan Publications, 2008.
Lyotard, J. F., Condiția Postmodernă, trans. C. Mihali, Cluj, Idea
Design & Print, 2003.
Matarasso, F., Towards a Local Culture Index. Measuring
the Cultural Vitality of communities, Gloucestershire,
Comedia, 1999.
Murray, D. J., Economic Vitality. How the arts and culture
sector catalyze economic vitality, Michigan, American
Planning Association, 2011, www.mayorsinnovation.org/
images/uploads/pdf/4_-_Economic_Vitality.pdf, (accesat
la 20 aprilie 2018).
Orend, R., Socialization and Participation in the Arts,
Washington DC, National Endowment for the Arts, 1988.
Ostrower, F., The Diversity of Cultural Participation. Findings
from a national survey, Washington DC, Urban Institute,
2005.
Pratt, A. C., ‘The Cultural Industries and the Creative Class’,
Geografiska Annaler: Series B, Human Geography, vol. 90,
no. 2, 2008, pp. 107-117.
PricewaterhouseCoopers, Cities of the Future – Global
Competition, Local Leadership, [online], 2005, http://www.
pwc.com/gx/en/government-public-sector-research/pdf/
cities-final.pdf, (accesat 18 aprilie 2018).
Rosa, H., ‘Social Acceleration: Ethical and Political
Consequences of a Desynchronized High-Speed Society’,
în H. Rosa și W. E. Scheuerman (eds.), High-Speed Society:
Social Acceleration, Power, and Modernity, University
Park, PA, Pennsylvania State University Press, 2009), pp.
77-111.
Savage, M. et al., ‘A New Model of Social Class? Findings
from the BBC’s Great British Class Survey Experiment’,
Sociology, vol. 47, no. 2, 2013, pp. 219-250. the Nuffield
class schema, developed in the 1970s, was codified in the
UK’s National Statistics Socio-Economic Classification
(NS-SEC
Tufiș, P., ‘Structură, Stratificare și Mobilitate Socială’, în L.
Vlăsceanu, (coord.), Sociologie, Iași, Polirom, 2011, pp.
296-336.
Voicu, Ș și A. Dragomir, ‘Vitalitatea culturală a orașelor din
România – Ediția 2016’. În C. Croitoru și A. Becuț (coord.),
Caietele Culturadata, Volumul 1/2017, București, Pro
Universitaria, 2017.