PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

factorii cognitivi şi factorii socio-afectivi. În cadrul factorilor cognitivi sunt incluşi:
structura cognitivă individuală, stadiul dezvoltării cognitive, capacitatea intelectuală,
dificultatea conţinuturilor de învăţare, exerciţiul. Factorii socio-afectivi ţin de contextul
motivaţional, de atitudini, interese, valori. Autorul susţine că variabilele afective acţionează
în principal, în faza învăţării iniţiale, când acestea au o funcţie de energizare şi de activare
ce facilitează noile achiziţii. Variabilele afective operează concomitent cu cele cognitive.
Învăţarea este influenţată şi de factorii sociali. Omul este o fiinţă socială şi comportamentul
său este influenţat de cei din imediata sa apropiere (familia, clasa), dar şi de normele,
grupului mai larg din care face parte. Climatul din cadrul tuturor acestor grupuri
influenţează într-un mod specific procesul de învăţare. Ausubel menţionează şi trăsăturile
de personalitate ale profesorului între condiţiile care influenţează activitatea de învăţare.
Sunt citate între acestea: aptitudinile didactice, capacităţile intelectuale , trăsăturile de
caracter etc.
Dintre toţi aceşti factori, Ausubel consideră că cel mai important este structura cognitivă,
respectiv cunoştinţele pe care elevul le posedă deja. Cunoştinţele noi nu pot fi învăţate
decât dacă în structura cognitivă există alte cunoştinţe la care primele să poată fi raportate.
Acelaşi autor vorbeşte şi despre o stare de pregătire cognitivă, caz în care randamentul în
învăţare (măsurat ca un spor de cunoaştere), este proporţional cu efortul depus şi cu
exerciţiile făcute
2.4 Procesele cognitive implicate în învăţarea complexă
Aşa după cum s-a putut observa din prezentarea teoriilor de mai sus, învăţarea este un act
extrem de complex care implică întregul psihic uman. Evident, în diversele faze ale
învăţării, procesele psihice sunt angrenate în mod diferenţiat dar unitar.
Esenţa învăţării şi inteligenţei constă în abilitatea psihicului nostru de a opera cu
reprezentări, scheme cognitive şi concepte abstracte. Studiile lui Kohler pe primate
demonstrează că învăţarea complexă se realizează adesea în două faze. În faza iniţială,
rezolvarea problemei are drept obiectiv identificarea unei soluţii; în cea de-a doua fază,
soluţia este stocată în memorie şi reactualizată ori de câte ori apare situaţia problematică
similară.
Învăţarea complexă este deci intim legată de memorie şi gândire, această structură bifazică
fiind caracteristică nu doar la primate, ci şi în cazul învăţării umane. În domeniul
inteligenţei artificiale au fost elaborate recent programe de calculator care încearcă să
simuleze învăţarea umană.
10