PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

3.1 Tipuri de memorie
Există diferite tipuri de memorie:
a) în funcţie de durata de stocare a materialului avem memoria de scurtă durată (stocarea
materialului pentru câteva secunde) şi memoria de lungă durată (stocarea materialului
pentru intervale mai mari de timp);
b) în funcţie de tipurile diferite de informaţii există o memorie explicită (o persoană îşi
aminteşte în mod conştient de un eveniment din trecut, iar această amintire va fi trăită ca şi
cum are loc într-un anumit timp şi spaţiu), memorie implicită (memoria deprinderilor) şi
memorie constructivă (este vorba de situaţiile în care folosim cunoştinţele noastre generale
pentru a înfrumuseţa ceea ce introducem în memorie).
Toate aceste tipuri ale memoriei intervin în procesul de învăţare şi reactualizare a
cunoştinţelor în vederea utilizării lor în diverse domenii de activitate. Toate acestea sunt
posibile prin transferul informaţiilor din memoria de scurtă durată în memoria de lungă
durată: odată ce informaţia pătrunde în memoria de scurtă durată , ea poate fi menţinută
acolo prin repetare sau se pierde prin înlocuire sau deteriorare. Mai mult decât atât,
infomaţia poate fi transferată în memoria de lungă durată. Acest transfer se realizează în
primul rînd prin repetare. Pe măsură ce informaţia este repetată, ea va fi transferată în
memoria de lungă durată. Dacă procesul de repetare încetează, ea va fi în curând înlocuită
cu alta, deci se va pierde din memoria de scurtă durată şi nu va mai fi transferată nici în
memoria de .lungă durtată.
3.2 Uitarea
Un loc aparte în procesul învăţării îi revine uitării care este cauzată fie de faptul că
informaţiile sunt înlocuite cu altele noi, fie pur şi simplu pentru că aceste informaţii se
sting. După cum am văzut, procesul de înlocuire corespunde memoriei de scurtă durată care
are o capacitate fixă / limitată. Această capacitate fixă a memoriei de scurtă durată ne face
să ne gândim la o cutie mentală cu aproximativ şapte compartimente (având în vedere că
suntem capabili în a reţine maxim 7 itemi / informaţii). Fiecare informaţie care pătrunde în
memoria de scurtă durată ajunge în propriul compartiment. Cât timp numărul de itemi / de
informaţii nu depăşeşte numărul compartimentelor, putem să reproducem perfect itemii,
însă, atunci când toate compartimentele sunt ocupate şi pătrunde un item nou, unul dintre
cei vechi va trebui să dispară; itemul nou îl înlocuieşte pe cel vechi. De exemplu, când se
prezintă o listă de 12 cuvinte, şansele de a reproduce un item particular din această listă
scade proporţional cu numărul de itemi care au urmat acelui cuvânt. Totodată memoria de
scurtă durată presupune o activare a itemilor, maxim 7 după cum am văzut, dar, în
momentul în care apare un item nou, activarea se va realiza prin preluarea de la itemii
vechi, care vor ajunge sub nivel critic pentru reactualizare.
O altă cauză a uitării la nivelul memoriei de scurtă durată este faptul că informaţia se şterge
în timp. La nivelul acesteia reprezentarea unui item este ca o urmă ce dispare în câteva
secunde. Una dintre dovezile cele mai clare ale acestei ipoteze este următoarea: memoria de
scurtă durată reţine mai puţine cuvinte dacă acestea sunt mai lungi; de exemplu, capacitatea
de memorare este mai mică pentru cuvinte lungi cum ar fi “harpon” şi “ciclon”, decât
pentru cuvinte mai scurte cum ar fi “lac” şi “vas” (încercaţi să rostiţi cuvintele pentru a
vedea diferenţa de durată în exprimare). Probabil că acest efect se datorează faptului că pe
12