PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
sunt veseli, optimişti, iar alţii sunt posomorâţi, pesimişti. Toate aceste însuşiri care se referă<br />
la comportamentul exterior, aparţin temperamentului.<br />
Temperamentul se referă la dimensiunea energetică a personalităţii individului, respectiv<br />
atât la particularităţile psihice cât şi la cele ale comportamentului (motricitate, vorbire etc.).<br />
Trăsăturile temperamentale se manifestă de la vârste fragede şi rămân aproape neschimbate<br />
pe tot parcursul vieţii. Trăsăturile temperamentale sunt cele mai uşor identificabile trăsături<br />
ale personalităţii umane. În general, se acceptă faptul că trăsăturile temperamentale sunt<br />
înnăscute şi din această cauză activitatea de modelare şi de schimbare a profilului<br />
temperamental este dificilă. Mai degrabă se poate vorbi despre sporirea controlului<br />
individual (sub presiune socială) asupra trăsăturilor temperamentale, decât despre<br />
modificarea acestora. Prin educaţie putem modela anumite trăsături, le putem compensa pe<br />
altele, dar nu le putem schimba radical. Tipul temperamental este înnăscut, reprezentând<br />
astfel, alături de predispoziţii, elementul ereditar în organizarea internă a personalităţii.<br />
Cunoaşterea temperamentului este o condiţie pentru ca omul să-şi poată lua în stăpânire<br />
propriile manifestări temperamentale şi să acţioneze pentru modelarea anumitor însuşiri.<br />
Între temperament şi celelalte laturi ale personalităţii există strânse condiţionări. Întrucât<br />
temperamentul este o caracteristică formală, el nu determină nici bagajul de aptitudini al<br />
individului şi nici caracterul acestuia. În fiecare categorie temperamentală pot fi regăsiţi<br />
debili mintali şi inteligenţe de vârf. Deci, nu se poate vorbi despre temperamente bune sau<br />
rele sau despre superioritatea unui temperament faţă de altul. Temperamentul poate<br />
favoriza formarea unor aptitudini şi trăsături de caracter sau poate provoca dificultăţi în<br />
dezvoltarea lor.<br />
Cunoaşterea temperamentului este deosebit de importantă pentru a putea atenua influenţa<br />
negativă a unor trăsături asupra conduitei umane. Identificarea trăsăturilor temperamentale<br />
este foarte importantă în activitatea educaţională. Prin aceasta se poate ameliora relaţia<br />
profesor-elev, se poate facilita integrarea elevului în clasă. Profesorul poate acţiona pentru a<br />
pune în valoare trăsăturile pozitive, favorizante din punct de vedere educaţional şi pentru a<br />
compensa, modela sau combate aspectele negative.<br />
7.3.1 Tipuri temperamentale<br />
Aceste elemente au fost remarcate încă din antichitate şi au fost studiate de o serie de<br />
gânditori ai epocii. Poate cele mai „vechi” tipuri temperamentale sunt cele „clasice”<br />
propuse de către marele medic al antichităţii Hippocrat (470-377 î.Ch.): coleric sangvinic,<br />
flegmatic, melancolic. Trebuie arătat faptul că din concepţia lui Hippocrat au fost păstrate<br />
doar denumirile şi descrierile celor patru tipuri, renunţându-se la explicaţiile propuse de<br />
marele medic deoarece acestea erau naive. Cele patru tipuri temperamentale sunt:<br />
1. tipul coleric este reprezentat de persoanele emotive, inconstante şi oscilante din punctul<br />
de vedere al trăirilor, irascibile, care au tendinţa de a exagera în tot ce fac; foarte expresive,<br />
aceste persoane îşi exteriorizează uşor trăirile;<br />
2. tipul sangvinic caracterizează o persoană echilibrată, vioaie, foarte mobilă, dominată de<br />
o bună dispoziţie constantă şi care se adaptează uşor; marea mobilitate a sangvinicilor îi<br />
poate face uneori nestatornici şi imprevizibili;<br />
49