PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

sunt veseli, optimişti, iar alţii sunt posomorâţi, pesimişti. Toate aceste însuşiri care se referă
la comportamentul exterior, aparţin temperamentului.
Temperamentul se referă la dimensiunea energetică a personalităţii individului, respectiv
atât la particularităţile psihice cât şi la cele ale comportamentului (motricitate, vorbire etc.).
Trăsăturile temperamentale se manifestă de la vârste fragede şi rămân aproape neschimbate
pe tot parcursul vieţii. Trăsăturile temperamentale sunt cele mai uşor identificabile trăsături
ale personalităţii umane. În general, se acceptă faptul că trăsăturile temperamentale sunt
înnăscute şi din această cauză activitatea de modelare şi de schimbare a profilului
temperamental este dificilă. Mai degrabă se poate vorbi despre sporirea controlului
individual (sub presiune socială) asupra trăsăturilor temperamentale, decât despre
modificarea acestora. Prin educaţie putem modela anumite trăsături, le putem compensa pe
altele, dar nu le putem schimba radical. Tipul temperamental este înnăscut, reprezentând
astfel, alături de predispoziţii, elementul ereditar în organizarea internă a personalităţii.
Cunoaşterea temperamentului este o condiţie pentru ca omul să-şi poată lua în stăpânire
propriile manifestări temperamentale şi să acţioneze pentru modelarea anumitor însuşiri.
Între temperament şi celelalte laturi ale personalităţii există strânse condiţionări. Întrucât
temperamentul este o caracteristică formală, el nu determină nici bagajul de aptitudini al
individului şi nici caracterul acestuia. În fiecare categorie temperamentală pot fi regăsiţi
debili mintali şi inteligenţe de vârf. Deci, nu se poate vorbi despre temperamente bune sau
rele sau despre superioritatea unui temperament faţă de altul. Temperamentul poate
favoriza formarea unor aptitudini şi trăsături de caracter sau poate provoca dificultăţi în
dezvoltarea lor.
Cunoaşterea temperamentului este deosebit de importantă pentru a putea atenua influenţa
negativă a unor trăsături asupra conduitei umane. Identificarea trăsăturilor temperamentale
este foarte importantă în activitatea educaţională. Prin aceasta se poate ameliora relaţia
profesor-elev, se poate facilita integrarea elevului în clasă. Profesorul poate acţiona pentru a
pune în valoare trăsăturile pozitive, favorizante din punct de vedere educaţional şi pentru a
compensa, modela sau combate aspectele negative.
7.3.1 Tipuri temperamentale
Aceste elemente au fost remarcate încă din antichitate şi au fost studiate de o serie de
gânditori ai epocii. Poate cele mai „vechi” tipuri temperamentale sunt cele „clasice”
propuse de către marele medic al antichităţii Hippocrat (470-377 î.Ch.): coleric sangvinic,
flegmatic, melancolic. Trebuie arătat faptul că din concepţia lui Hippocrat au fost păstrate
doar denumirile şi descrierile celor patru tipuri, renunţându-se la explicaţiile propuse de
marele medic deoarece acestea erau naive. Cele patru tipuri temperamentale sunt:
1. tipul coleric este reprezentat de persoanele emotive, inconstante şi oscilante din punctul
de vedere al trăirilor, irascibile, care au tendinţa de a exagera în tot ce fac; foarte expresive,
aceste persoane îşi exteriorizează uşor trăirile;
2. tipul sangvinic caracterizează o persoană echilibrată, vioaie, foarte mobilă, dominată de
o bună dispoziţie constantă şi care se adaptează uşor; marea mobilitate a sangvinicilor îi
poate face uneori nestatornici şi imprevizibili;
49