PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

utile sau mai puţin utile; capacitatea de a produce idei;
plasticitatea – capacitatea de a schimba cu uşurinţă punctul de vedere, modul de
abordare a unei probleme;
originalitatea – se referă la caracterul de noutate şi de unicitate a răspunsului dat unei
probleme.
Fiecare dintre cele trei caracteristici are însemnătatea ei; principală rămâne însă
originalitatea, ea fiind aceea care conferă caracterul de specificitate al creativităţii. O
gândire creatoare implică dezvoltarea unei serii de abilităţi cum ar fi: evaluarea
(capacitatea de a „simţi” problemele şi de a observa elementele lipsă), gândirea divergentă
(cea care face posibilă obţinerea de soluţii multiple la o problemă) şi capacitatea de a
redefini problemele.
O învăţare de tip creator apare atunci când aceasta este ghidată de procesul natural al
curiozităţii şi dorinţei de a cunoaşte. În contrast, învăţarea bazată pe autoritate cere elevilor
o serie de abilităţi de gândire cum fi: recunoaşterea, memorarea, raţionamentul strict. De
cele mai multe ori, copiii preferă învăţarea într-o manieră creativă, decât să încerce să
memoreze informaţia oferită de profesori în manieră tradiţională.
5.4 Dezvoltarea procesului creator
5.4.1 Etapele actului creator
În desfăşurarea actului creator distingem mai multe faze, pe care majoritatea autorilor le-au
stabilit pornind de la analiza propriului proces de creaţie. Semnificative sunt patru etape:
preparaţia, incubaţia, inspiraţia şi verificarea.
Preparaţia sau munca pregătitoare este faza iniţiala a oricărui act de creaţie. Este
necesara o pregătire conştientă, adeseori intensă şi de lungă durată, în cadrul căreia se
adună informaţii şi materiale cerute de actul creator, se realizează proiectele generale şi
ipotezele de lucru.
Incubaţia este perioada de frământări, de căutări a soluţiei. Se fac numeroase încercări
şi experimentări. Este o etapă puternic saturată din punct de vedere afectiv, fiind trăita ca o
aşteptare plină de nelinişti şi speranţe. Rezultatele noi se lasă aşteptate, uneori pentru
perioade foarte îndelungate.
Inspiraţia sau iluminarea este momentul apariţiei ideii noi, când procesul creator ajunge la
punctul culminant. Ea reprezintă începutul muncii de execuţie, de întruchipare a ideii în
forma concretă. Este rezultatul mobilizării tuturor forţelor şi aptitudinilor creatorului, al
concentrării totale a atenţiei asupra obiectului creaţiei. Inspiraţia poate sa apară şi în mod
brusc, când nu este aşteptată, ca din senin (vezi exemplul lui Arhimede).
Verificarea sau revizuirea este stadiul final al actului creator, când rezultatul este
confruntat cu realitatea. Nu orice produs al inspiraţiei rezistă în această confruntare şi, de
aceea, uneori, ciclul creator trebuie reluat.
30