PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

Cea mai simplă ar fi aceea că avem tendinţa de a ne gândi la situaţiile cu încărcătură
emoţională pozitivă şi negativă, mai mult decât ne gândim la ceva neutru. De exemplu, poţi
uita unde ai vizionat un film, dar dacă se porneşte un incendiu în timp ce te afli în sala de
film, vei descrie întâmplarea prietenilor tăi, în aceeaşi măsură în care te vei tot gândi la ea,
în felul acesta repetând şi organizând întîmplarea. Astfel, nu ne surprinde faptul că
numeroşi cercetători au descoperit o memorie mai bună pentru situaţiile emoţionale, decât
pentru situaţiile fără încărăcătură emoţională.
O a doua modalitate în care emoţiile pot afecta memoria se realizează prin amintirile blitz.
După Brown şi Kulik, evenimen-tele foarte importante declanşează un mecanism special de
memorare, care înregistrează permanent orice lucru pe care o persoană îl trăieşte la un
moment dat. Este ca şi cum ai face o fotografie a momentului, de aceea poartă numele de
amintire blitz.
Spre deosebire de amintirile blitz, există cazuri în care emoţiile negative blochează
procesul de reactualizare, ceea ce reprezintă o a treia modalitate în care emoţia poate
influenţa memoria.
Aşa cum am observat, cea mai bună reproducere a informaţiei are loc atunci când contextul
de reactualizare corespunde cu cel al encodării (traducerea percepţiei, a informaţiei sau
stabilirea de legături semnificative între informaţiile învăţate). Odată ce starea noastră
emoţională din timpul învăţării este o parte a contextului, dacă materialul pe care-l învăţăm
ne face să fim trişti, atunci, probabil, cea mai bună reactualizare va fi atunci când suntem
iarăşi trişti.
O altă modalitate are la bază teoria inconştientului a lui Freud – de exemplu, experienţele
traumatizante sunt stocate în inconştient, sau refulate; ele pot fi reactualizate, dacă se
trăieşte o anumită emoţie asociată cu acestea.
3.3 Cum putem să ne îmbunătăţim memoria?
Înainte de a vedea cum funcţionează memoria, este important să vedem cât din cantitatea de
informaţii reţinem, în funcţie de canalele senzoriale pe care le folosim, şi anume:
10 % din ceea ce citim;
20 % din ceea ce auzim;
30 % din ceea ce vedem;
50 % din ceea ce vedem şi auzim în acelaşi timp;
80 % din ceea ce spunem;
90 % din ceea ce spunem şi facem.
Luând în considerare elementele de bază ale memoriei de scurtă durată şi de lungă durată
există mai multe metode:
Structurarea informaţiilor în unităţi în capacitatea de memorare. Pentru majoritatea dintre
noi, capacitatea memoriei de scurtă durată nu poate fi mărită peste valoarea de 7 plus sau
minus 2 unităţi; totuşi, putem extinde mărimea unei unităţi şi prin aceasta să ridicăm
numărul de itemi din memorie prin utilizarea unui sistem de recodare a informaţiilor. De
exemplu, un student a ajuns să reţină de la 7 cifre la
14