PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

3. tipul flegmatic se caracterizează prin calm; este persoana lentă, imperturbabilă, relativ
puţin comunicativă şi greu adaptabilă; acest tip are însă o forţă interioară deosebită, prin
care poate obţine performanţă în sarcinile de lungă durată;
4. tipul melancolic este asemănător cu flegmaticul, calm, lent, inexpresiv, puţin
comunicativ, dar îi lipseşte forţa şi vigoarea; este tipul sensibil, emotiv, cu o viaţă interioară
agitată; melancolicii au o încredere redusă în forţele proprii şi, în general, suferă de diverse
complexe de inferioritate.
În practică, tipurile temperamentale pure sunt rare. Cei mai mulţi dintre oameni au însuşiri
combinate ce aparţin mai multor tipuri; cele dominante dau caracteristica temperamentală
generală. O altă cunoscută teorie care descrie tipurile temperamentale îi aparţine lui Ernst
Kretschmer, care, la sfârşitul sec. al XIX-lea propunea o abordare care realizează un
paralelism între constituţia corporală a unei persoane şi manifestările de ordin
psihictemperamental. El distinge între tipul picnic, tipul astenic (leptozom) şi tipul atletic:
1. tipul picnic este reprezentat de individul mijlociu de statură, cu tendinţe de exces
ponderal, cu mâini şi picioare scurte, abdomen şi torace bine dezvoltat; din punct de vedere
psihic, acestui tip uman îi sunt asociate o serie de trăsături psihice reunite în aşanumitul tip
ciclotimic caracterizat prin: vioiciune, mobilitate, optimism, sociabilitate, dar şi
superficialitate în relaţiile sociale, înclinaţie spre concesii şi compromisuri;
2. tipul astenic este slab, înalt, cu mâini şi picioare lungi şi subţiri fiind caracterizat printr-
un profil psihologic denumit schizotimic reprezentat printr-o serie de trăsături cum ar fi:
interiorizare, sensibilitate, meticulozitate şi ambiţie (care poate însă ascunde anumite
complexe de inferioritate);
3. tipul atletic este individul cu o dezvoltare fizică armonioasă, cu un sistem osos masiv şi
un sistem muscular bine dezvoltat, rezistent la solicitări şi la efort; din punct de vedere
psihic, acest individ uman este echilibrat, fără „asperităţi sau devieri” deosebite.
Diferenţele temperamentale între indivizi au fost studiate şi de fiziologul rus Pavlov. În
concepţia sa, indivizii umani sunt diferiţi în funcţie de 3 caracteristici ale sistemului nervos
central ( 1. forţa sau energia sistemului nervos se exprimă prin rezistenţa la excitanţi sau la
conflicte; din această perspectivă vorbim de sistem nervos puternic şi sistem nervos slab; 2.
mobilitatea vizează dinamica proceselor nervoase, uşurinţa de a trece de la excitaţie la
inhibiţie şi invers; dacă trecerea este rapidă, sistemul nervos este mobil, iar dacă trecerea
este lentă, sistemul este inert; 3. echilibrul sistemului nervos se referă la repartiţia excitaţiei
şi inhibiţiei; dacă acestea au forţe egale, sistemul nervos este echilibrat iar când predomină
excitaţia, sistemul este neechilibrat).
Din combinarea acestor însuşiri rezultă patru tipuri de sistem nervos care sunt corelate de
Pavlov cu cele patru temperamente descrise de Hippocrate astfel:
– tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric);
– tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic);
– tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic);
– tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic).
Pentru a putea descrie mai bine universul complex al temperamentului uman, se cuvine să
amintim aici o contribuţie extrem de importantă în ceea ce priveşte conturarea unei imagini
50