PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

fiecăruia. Pot fi amintite în acest sens, două categorii de teorii: teoriile tipurilor de
personalitate, şi teoriile trăsăturilor psihice.
Primul grup de teorii concepe tipurile de personalitate ca fiind configuraţii specifice în care
se îmbină aspecte psihice diferite. S-au născut astfel, o serie de tipologii ale personalităţii
umane care încearcă să combine parametri fizici cu cei psihici pentru a realiza o clasificare
a indivizilor umani. De obicei, aceste teorii ale personalităţii accentuează latura
temperamentală a acesteia şi din acest motiv vor fi prezentate în subcapitolul
corespunzător.
Cel de-al doilea, este grupul teoriilor trăsăturilor psihice. Trăsătura psihică pune în relief
acele caracteristici relativ stabile ale unei persoane. Din punct de vedere acţional o trăsătură
se traduce printr-o predispoziţie de a răspunde relativ la fel în situaţii diferite, printr-o
probabilitate mare de apariţie a unui comportament în circumstanţe diferite şi de-a lungul
unei perioade mari de timp. Trăsătura de personalitate se referă la modul de a fi al unei
persoane şi la relaţiile pe care le dezvoltă cu ceilalţi. Unele trăsături pot fi observate direct,
în timp ce altele nu sunt evidente dar pot fi deduse din comportamentul unei persoane.
Reţinem drept caracteristici importante ale trăsăturilor: stabilitatea pentru o perioadă lungă
de timp şi capacitatea de a explica şi evalua comportamentul.
Evoluţia psihologiei ca ştiinţă autonomă se identifică, cel puţin în parte, cu studiul
personalităţii umane. Astfel, s-au născut o serie de interpretări asupra personalităţii care îşi
găsesc originea în cadrele marilor teorii psihologice. Există astfel, teorii psihanalitice
asupra personalităţii, teorii behavioriste, teoriile trăsăturilor de personalitate şi în sfârşit
teorii umaniste. Există şi o serie de dezvoltări contemporane extrem de interesante, care
mai au încă nevoie de sedimentări şi decantări, de confirmări experimentale. Din această
ultimă categorie pot fi amintite paradigmele explicative socio-cognitive, abordările
biologice şi evoluţioniste.
Unele dintre aceste teorii exprimă puncte de vedere care nu sunt susţinute de cercetări
experimentale, altele au fost completate sau modificate şi îmbunătăţite. Unele nu au
relevanţă în câmpul educaţional, ori sunt prea noi pentru a putea fi confirmate. Din aceste
motive am preferat să abordăm doar două dintre teoriile trăsăturilor de personalitate, care ni
s-au părut mai relevante în context educaţional.
7.2.1 Teoriile trăsăturilor de personalitate
Există multiple păreri despre tipurile şi numărul trăsăturilor ce caracterizează o
personalitate. Dintre acestea, subliniem opinia unui „clasic” al psihologiei - Gordon Allport
care susţine că fiecare personalitate se caracterizează prin trei trăsături cardinale care
domină şi controlează personalitatea; zece – cincisprezece trăsături
principale(caracteristice) şi sute de trăsături secundare mai greu de identificat. Pentru a
cunoaşte personalitatea unui individ, trebuie surprinsă configuraţia, structura şi trăsătura
sau trăsăturile importante care controlează întregul sistem.
Una dintre teoriile cele mai influente care se subsumează acestei orientări este modelul
factorial al psihologului american R. Cattell. Bazându-se pe o metodă statistică această
teorie identifică un număr de 16 trăsături de bază sau factori ai personalităţii, prezentaţi sub
formă bipolară: Rezervat - Deschis; Intelect scăzut – Intelect ridicat; Eul slab – Eul
puternic; Modest – Autoritar; Calm – Entuziast; Oportunist – Conştiincios; Timid –
47