PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

3. Este extrem de importantă oferirea de feedback cognitiv în învăţare; în acest fel, se pot
confirma cunoştinţele corecte şi se corectează cele greşite; în plus, cunoaşterea situaţiei de
învăţare este extrem de importantă pentru elev; elevul trebuie să ştie în permanenţă la ce
nivel de cunoaştere se găseşte, ce mai are de învăţat, unde greşeşte. Urmărind această
schemă, fiecare notă pe care o primeşte elevul, trebuie explicată de către profesor.
4. Stabilirea corectă a scopurilor învăţării şi în concordanţă cu potenţialul elevului
constituie un alt aspect de luat în seamă; din această perspectivă, pot fi stabilite scopuri de
învăţare diferenţiate pentru elevi, în concordanţă cu potenţialul individual.
5. Activităţile profesorului trebuie să aibă în vedere următoarele:
- să încerce să problematizeze diferitele conţinuturi de învăţare, într-o manieră realistă,
plecând de la aplicaţii practice, care să aibă sens şi să fie adecvate vârstei elevilor;
- să folosească şi punctele de vedere ale elevilor pentru interpretarea şi soluţionarea
diverselor probleme şi să ţină cont de variabile cum ar fi nivelul cognitiv, experienţa,
motivaţia;
- să accepte conflictele cognitive sau confuziile care apar întotdeauna atunci când este
vorba despre un comportament care vizează căutarea sensurilor.
2.3 Condiţiile învăţării
Dintr-o perspectiva strict formativă, condiţiile învăţării pot fi înţelese drept cauze care
generează diferenţiere în procesualitatea, rezultatele şi transferabilitatea învăţării. Din acest
punct de vedere întâlnim condiţii psihologice diferenţiate de însuşi procesul instruirii,
condiţii psihologice determinate de natura socială şi condiţii procesual-pedagogice.
Aceste condiţii pot fi considerate fie procese, fie factori sau chiar mecanisme generale care
facilitează activitatea de învăţare. Ele descriu starea prezentă a dezvoltării elevilor, fiind
expresia sintetica, dar diferenţiată a echilibrului în care se află sistemul de instruire la un
moment dat.
În lucrarea „Condiţiile învăţării”, psihologul R.Gagné, , propune două categorii de condiţii
ale învăţării: condiţii interne (care ţin de particularităţile psihice ale elevului) şi condiţii
externe (care provin din exterior, din specificul situaţiei de instruire).
Condiţiile interne se referă la totalitatea capacităţilor pe care le posedă elevul (persoana
care învaţă). Ele includ: ereditatea (dispoziţiile înnăscute), nivelul dezvoltării intelectuale,
cunoştinţe, capacităţi, motivaţie, voinţă (Gagné, 1975).
Condiţiile externe se referă la ansamblul elementelor care alcătuiesc situaţia de învăţare,
respectiv: cerinţele şi exigenţele şcolare, structura şi gradul de dificultate ale materiei,
metodele, procedeele, strategiile didactice folosite, competenţa cadrului didactic, relaţiile
profesor-elevi, caracteristicile clasei de elevi. Calitatea şi succesul învăţării se datorează
influenţei celor două categorii de condiţii. Altfel spus, pentru un învăţământ de calitate şi de
succes trebuie respectate toate aceste condiţii.
David Ausubel, în cartea „Învăţarea în şcoală” (1981) adânceşte analiza condiţiilor
învăţării şi propune două nivele de clasificare. Un prim nivel, cel al variabilelor
intrapersonale şi variabilelor situaţionale se suprapune peste clasificarea lui Gagné. Cel
de-al doilea nivel, care aparţine variabilelor intrapersonale se referă la distincţia între
9