PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

Aceasta reprezintă energia ce pune în mişcare activitatea creativă. Motivaţia intrinsecă
poate fi şi ea, într-o anumită măsură, înnăscută. Dar acest element depinde foarte mult şi de
mediul social. Motivaţia intrinsecă a unei persoane poate să varieze puternic de la o sarcină
la alta. depinzând de cât de interesantă este activitatea respectivă pentru acea persoană, dar
şi de contextul social. De exemplu, un băiat cu aptitudini pentru matematică s-ar putea să
nu manifeste nici un interes pentru rezolvarea problemelor de matematică pe care
profesorul i le dă ca temă în fiecare zi. Dar s-ar putea să petreacă ore în şir făcând cu
plăcere aceleaşi calcule, ca statistici sportive. Totul depinde, în acest caz, de interes.
Interesul reprezintă astfel cel mai important semn distinctiv al motivaţiei intrinseci, un altul,
la fel de important este competenţa într-un anume domeniu.
Factorii creativităţii pot fi grupaţi şi după alte criterii după cum urmează:
A. Factorii de mediu se referă la aspecte cum ar fi:
- existenţa unei cereri sociale, în direcţia creaţiei tehnice, ştiinţifice, artistice;
- un stadiu corespunzător al dezvoltării disciplinelor sau domeniilor ştiinţifice, tehnice,
artistice;
- existenţa unor şcoli de gândire pe anumite domenii, în cadrul cărora există o influenţă a
predecesorilor şi a profesorilor, a „numelor mari” asupra celor tineri.
B. Factorii individuali (psihici) se referă la aspecte care ţin de personalitatea individului.
Din această categorie pot fi amintite:
1. Volumul cunoştinţelor înmagazinate, respectiv al memoriei individuale, precum şi
volumul experienţei au o mare influenţă mare asupra posibilităţilor de creaţie. În acest
context este importantă şi varietatea acestor cunoştinţe. Se cunosc multe cazuri când
soluţionarea unor probleme într-un domeniu s-a realizat prin analogie cu fapte constatate în
altă disciplină.
Acesta este unul din argumentele importante ale educaţiei, pentru formarea unei solide
culturi generale în învăţământ.
Pot fi distinse două feluri de experienţe:
experienţa directă, acumulată prin observarea fenomenelor sau prin discuţii personale
cu specialiştii;
experienţa indirectă, obţinută prin lectura unor cărţi ori audierea de expuneri.
2. Un alt factor ce poate influenţa creativitatea unei persoane este inteligenţa şi nivelul
gândirii sale. Deşi inteligenţa nu se identifică cu creativitatea, aceasta are un rol destul de
semnificativ în cadrul actului creator. În general însă, inteligenţa este mai importantă în
domeniul creaţiei ştiinţifice, având însă un rol mai redus în artă.
3. Un al treilea factor individual este o voinţă fermă şi perseverenţă. Cine se descurajează
uşor şi nu e capabil să dea piept cu greutăţile nu poate ajunge la realizări notabile. Nici în
artă, nimeni, chiar marile talente, n-au creat nimic remarcabil fără o luptă îndârjită pentru
îmbogăţirea mijlocului de expresie, fie el cuvântul, culoarea sau armonia
sunetelor.
27