PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

asupra tipurilor temperamentale. Psihologul elveţian Karl Jung a pus în evidenţă două
caracteristici native ale indivizilor umani: introversiunea şi extroversiunea. Pe această bază,
el a descris trei tipuri umane:
1. tipul introvertit, la care predomină preocuparea pentru viaţa interioară; el trăieşte în
lumea sa, şi comunică prea puţin cu lumea exterioară;
2. tipul extravertit, care trăieşte în exterior, este comunicativ cu cei din jur, deschis către
mediu şi către semeni;
3. tipul ambivert la care există o preocupare egală atât pentru lumea interioară cât şi pentru
lumea exterioară.
7.4 Caracterul
Termenul caracter provine din limba greacă şi înseamnă "pecete". Astfel, caracterul
desemnează ansamblul însuşirilor psihice care privesc relaţiile unei persoane cu semenii săi
şi valorile după care se conduce. Spre deosebire de temperament, care stabileşte forma
manifestărilor noastre, caracterul reflectă latura de conţinut, de esenţă a personalităţii şi
impune valorizarea etică a comportamentului. Faţă de temperament, care-şi are
determinarea în ereditatea individului, caracterul se referă la partea dobândită a
personalităţii umane, la elementele socio – morale şi volitive. În timp ce temperamentul
este în cea mai mare parte înnăscut, caracterul se formează pe parcursul vieţii prin
integrarea individului în sistemul relaţiilor sociale, prin interiorizarea valorilor promovate
de familie, grup de prieteni, societate, prin însuşirea unor modalităţi de comportament.
Caracterul este o instanţă de control şi valorificare a trăsăturilor temperamentale. El
reglează din interior concordanţa şi compatibilitatea conduitei cu exigenţele şi normele
promovate sau impuse la un moment dat de societate.
Din perspectiva psihologiei personalităţii, atunci când se vorbeşte despre caracter, se aduce
în discuţie, printre altele, sistemul de valori al persoanei. În sens psihologic, caracterul
desemnează atributele durabile, care diferenţiază o persoană sau care compun identitatea
acelei persoane. Caracterul poate fi văzut ca o dimensiune a eului care este responsabilă de
comportamentul etic. Ca latură relaţională a personalităţii, ,,responsabilă” de felul în care
oamenii interacţionează __________unii cu alţii în cadrul societăţii, caracterul a fost definit
ca un mod de a fi al omului, ca o structură psihică complexă, prin intermediul căreia se
filtrează cerinţele externe şi în funcţie de care se elaborează reacţiile de răspuns. Întrucât
caracterul exprimă valoarea morală, personală a omului, a mai fost denumit şi profilul psiho
- moral al acestuia, evaluat, în principal, după criterii de unitate, consistenţă şi stabilitate.
Caracterul reprezintă configuraţia sau structura psihica individuală, relativ stabilă şi
definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativă, deoarece pune în contact individul cu
realitatea, facilitându-i stabilirea relaţiilor, orientarea şi comportarea potrivit specificului
sau individual. În sens restrâns noţiunea de caracter desemnează un ansamblu închegat de
atitudini şi trăsături, care determină un mod relativ stabil de orientare şi raportare a omului
la ceilalţi semeni, la societate în ansamblu şi la sine însuşi. În accepţiune extinsă, caracterul
exprimă schema logică de organizare a profilului psiho - social al personalităţii, considerat
din perspectiva unor norme şi criterii valorice. Toate aceste ,,elemente” sunt corelate şi
integrate intr-o structură funcţională unitară, prin intermediul unui mecanism de selecţie,
51